Satul cu două familii

„Nici morții nu avem unde să-i îngropăm”

în cătunul Poienița, de lângă Lunca Cernii, din județul Hunedoara, mai trăiesc doar… două familii! E o adevărată ironie, dacă stăm să ne gândim că Uniunea Europeană i-a pus la dispoziție țării noastre fonduri de opt miliarde de euro pentru modernizarea satelor. Urcăm cu greu cu mașina pe un drum șerpuit, blocat ici, colo de câte o mică “avalanșă” de roci, căzute de pe versanți. După vreo zece kilometri de la ultimul semn de civilizație, zărim printr-un pâlc de copaci câteva gospodării. Este cătunul Poienița, cândva un sat mândru. Acum, în picioare au mai rămas în jur de cinci case, dintre care doar două mai sunt locuite. Sătenii abia așteaptă să mai stea de vorbă cu oameni “din afară”, imediat după ce întreabă “V-ați rătăcit?”. Poveștile oamenilor din Poienița sunt dezolante și lipsite de speranță. Eleonora Sălăjan, de 36 de ani, locuiește în Poienița de 21 de ani, împreună cu Maria, soacra sa de 79 de ani, și cu cei trei copii de 18, 19 și 21 de ani.

„Școala e singura lor scăpare din acest loc”

“Rar mai vezi fețe noi pe aici. Abia am reuȘit să îmi întrețin copiii în Școală, e singura lor scăpare din acest loc. Noaptea pe aici e întuneric beznă, trebuie să ai mare curaj să te aventurezi afară, mai ales că sunt mistreți cu care te poți întâlni”, ne-a explicat femeia. Miron Sașa, 51 de ani, trăiește împreună cu tatăl său de 79 de ani, Ionel Zepa.

Recomandări

Sondaj INSCOP. 69,1% dintre români ar vota un candidat naționalist pentru funcția de președinte

“Suntem ratați din toate punctele de vedere. Nu avem nici o situație de ieșire. Cei mai norocoși au plecat și acum au locuri de muncă. Au lăsat în urmă tot, case, pământuri. Noi ce să facem? Nici morții nu avem unde să-i îngropăm. Uite, pe mama am dus-o acolo”, ne spune fostul miner, care pe tot parcursul întâlnirii a avut ochii înlăcrimați, arătând spre un colț de grădină inundat de bălării și mărăcini. Acolo, într- un loc unde nu poate să ajungă să-i aprindă măcar o lumânare, vedem un mormânt marcat de o cruce de lemn putrezit.

“Cimitirul e prea departe și nu avem cum să ne ducem morții acolo”, ne-a mai zis omul, care după Revoluție a rămas fără loc de muncă, nemaireușind să se angajeze nicăieri.

Urmărește-ne pe Google News