Populația satului Gósol, din Pirineii spanioli, a scăzut dramatic în ultimele decenii, cu fiecare recensământ. Școala era pe punctul de a se închide, din cauza lipsei elevilor.

Primarul a fost nevoit să meargă la televizor pentru a lansa un apel disperat. Veniți în Gósol, a spus el, altfel, satul va dispărea. Dar strigătul acesta disperat nu a avut un mare succes.

Apoi, a venit pandemia.

Prin toate colțurile lumii, oamenii au părăsit orașele, pentru a se refugia în liniștea și siguranța ruralului, departe de aglomerație, de lockdown-uri și de focarele de infecție. La fel s-a întâmplat și în Spania.

Printre cei care s-au mutat în Gósol s-a aflat Gabriela Calvar, o femeie de 37 de ani care ținea un bar lângă Barcelona. Afacerea i s-a prăbușit, din cauza pandemiei, așa că ea a luat decizia de a reîncepe viața în micul sătuc din Pirinei.

María Otero, un webdesigner care muncește de la distanță, și-a adus în Gósol soțul și copiii. Satul era locul de naștere al bunicilor săi, iar femeia ajungea aici doar ocazional, în vacanțele de vară.

În jur de 20-30 de persoane s-au mutat în sat, o creștere substanțială a populației pentru localitatea care ajunsese la 140 de oameni. Iar la școală au sosit noi elevi.

„Dacă nu ar fi fost pandemia, școala s-ar fi închis”, spune pentru New York Times Josep Tomás Puig, un fost poștaș, pensionat între timp, care a fost întreaga viață martor la exodul tinerilor din sat către orașele țării.

„Și dacă școala s-ar fi închis, și satul s-ar putea închide foarte bine”, adaugă el.

O problemă națională

Gósol nu este nici pe departe singurul sat confruntat cu problema depopulării. De zeci de ani, micile localități sunt abandonate de locuitori, în special de tinerii care preferă zonele urbane, unde găsesc mai multe posibilități și în special locuri de muncă.

España Vacía – sau Spania goală – este formula care a fost găsită pentru a descrie criza. Pensionarii sunt cei care au rămas în aceste mici localități, cu străzi goale și fără școli.

În 2005, un britanic a cumpărat un întreg sat abandonat în regiunea Galicia cu doar 45.000 de euro.

Anul acesta, un partid politic local a cărui platformă este promovarea provinciei Teruel a reușit să câștige mandate în parlamentul național. Numele partidului: „Teruel Există”.

Locuitorii spun totuși că Gósol a avut ceva mai multe șanse decât alte sate aflate în aceeași situației.

Localitatea se află în regiunea autonomă catalană, mai bogată și mai atractivă pentru turiști.

Printre oaspeții săi s-a aflat chiar Pablo Picasso, care a sosit acolo în 1906, când satul avea 745 de locuitori. Pictorul nu a petrecut mult timp acolo. A plecat înainte de finalul anului.

Situația a devenit critică în 2015. Numărul de rezidenți permanenți a ajuns la 120 și era în scădere constantă. Primarul a mers la televizor, avertizând că școala urmează să se închidă, deoarece mai are doar cinci elevi.

Prin urmare, edilul a cerut familiilor tinere de oriunde din țară să vină să repopuleze satul.

Rafael López, un fost antreprenor în domeniul energiei regenerabile, a cărui afacere s-a prăbușit în timpul crizei financiare din 2008, a fost interesat când a auzit apelul.

De fapt, sute de oameni au venit să vadă satul și să analizeze dacă nu cumva ar vrea să se mute acolo. În cele din urmă, doar López și alte două familii au ales să se stabilească în Gósol.

López a mărturisit că este atras de sat deoarece acestea este izolat, iar lui „nu-i prea plac oamenii”. Dar localitatea are și neajunsuri.

Petrecerile din Gósol pot fi foarte zgomotoase, explică López. Iar anul trecut, o furtună de iarnă a lăsat satul fără electricitate și căldură timp de două zile.

Celelalte două familii care s-au stabilit acolo odată cu López au plecat în cele din urmă. Criza depopulării continua.

Efectul neașteptat al pandemiei

Pe măsură ce coronavirusul a început să se extindă anul trecut, Spania a intrat într-o nouă criză economică, pentru unii, mai grea decât cea din 2008.

Pentru Gabriela Calvar, proprietara barului de lângă Barcelona, problemele financiare au lovit aproape imediat, în condițiile în care stabilimentul a fost nevoit să se închidă.

„Sunt o mamă singură cu doi copii. Așa că m-am întrebat ce vom face de-acum încolo”, spune Calvar pentru New York Times.

Răspunsul l-a găsit când, un pic mai târziu, trecând prin Gósol, a aflat că proprietarul magazinului alimentar din piața centrală a satului vrea să vândă afacerea.

Simpla venire a lui Calvar a fost o veste mare în localitate. În primul rând, proprietarul în vârstă de 90 de ani al magazinului s-a putut pensiona, în cele din urmă. Apoi, magazinul, doar unul dintre cele două din întregul sat, a rămas funcțional, un lucru vital pentru locuitori. Nu în ultimul rând, cei doi copii ai lui Calvar s-au înscris la școala care acum are, în total, 16 elevi.

La școală se află și cei trei copii ai lui María Otero, webdesignerul care s-a mutat cu toată familia din Barcelona, în iunie 2020.

Femeia are un regret când se gândește însă că odată cu finalul pandemiei va fi presată să se întoarcă totuși în oraș.

Același lucru se întreabă și vechii locuitori din sat, care au tot văzut oameni venind, apoi plecând din Gósol.

Dar Josep Tomás Puig, poștașul pensionat, pare ceva mai încrezător că satul nu o să dispară pur și simplu, în ciuda acestui exod.

„Când aveam 10 ani, oamenii au început să își vândă casele în anii 60, toată lumea pleca spre Barcelona. Iar oamenii spuneau că dacă rămân aici, cine știe ce se va întâmpla, vor ajunge vulpile și veverițele să mișune pe-aici pe străzi”, afirmă el.

„Ei bine”, spune Puig, arătând spre piața orașului, unde nu se află nici picior de vulpe, ”uite că lucrul ăsta nu s-a întâmplat încă”.

 
 

Urmărește-ne pe Google News