Satul gradinita

Undeva la 14 km nord de orasul Valenii de Munte isi duce traiul cea mai mare comunitate de copii din judetul Prahova: 217 asistati din satele Valea Plopului si Valea Screzii sunt reuniti sub aripa protectoare a parintelui Nicolae Tanase.

“Povestea a inceput in Bucuresti, in 1990, dupa ce Ioan Alexandru, poetul si senatorul nostru, s-a intors de la un congres din Oslo, unde a aflat ca si nenascutul are drepturi. Asa a inceput miscarea „Salvarea Vietii”, ca aplicare practica a luptei impotriva avortului si, ulterior, in 1994, toata actiunea Pro Vita s-a extins in Valea Plopului. Primul copil adoptat a fost al unei studente, speriata ca nu-si poate pastra sarcina din cauza parintilor”, spune preotul Nicolae Tanase. Pana acum pe aici s-au perindat peste 1.000 de copii, unii care au stat doar o luna-doua cu mamele.

“Comunitatea traieste din cersit, incepand de la bani si pana la mancare si haine, dar intr-un mod ceva mai camuflat, pentru ca taranii din zona si-au luat copii in ingrijire. Si pentru ca numarul lor il depaseste pe cel al adultilor, fiecare a luat cam 2, 3 sau 4 copii”, ne-a spus parintele Tanase.

Acum 14 ani parintele Tanase nu cunostea termenii de “plasament” sau “asistent maternal”, dar a incredintat crestinilor din parohia sa copii spre crestere. Mama-eroina e tanti Sita, care s-a incumetat sa-si asume responsabilitatea cresterii a 8 copii, cu cati a mai ramas acum, dupa ce i-au fost luati alti 7. Ca urmare a numarului mare de copii, au fost angajate, in timp, 26 de persoane din sat pe posturi de asistent social.

Totul se bazeaza pe munca de voluntariat cu caracter permanent a unui numar de 50 de persoane, din toate domeniile societatii civile, de la Ploiesti si Bucuresti. Din punct de vedere financiar asociatia e sustinuta de cativa sponsori permanenti, donatori ocazionali care ofera bani, alimente, imbracaminte, medicamente, articole gospodaresti, dar si prin efort propriu, din vanzarea obiectelor cu caracter religios, produse de tinerele fete.

Copiii au un program normal, ca in familie, unii merg la gradinita in sat, altii la scoala, dupa-amiaza au program de somn si apoi isi fac temele. Ca sa nu se creeze diferente intre cei din tabara si restul celor din sat, parintele incearca sa le permita tuturor accesul la locurile de joaca special amenajate.

Cu ajutoarele primite se procedeaza la fel, adica se impart echitabil, pentru a nu exista invidie. Copiii Pro Vita sunt singurii care beau apa 100% potabila adusa special de la 2 km cu cisterna. Cu ceva finante, saparea unui put ar rezolva problema. “Statul nu prea ne sprijina, dar speram sa o faca intr-o zi. Problema e daca avem limite sau nu, dar cand e vorba de ajutor nu ar trebui sa ne gandim la limite, pentru ca asa nu vom reusi sa ne cuprindem nevoile” spune preotul Tanase. El ar vrea sa construiasca si o scoala, pentru ca de dispensar deja beneficiaza. La acesta au acces si cei din sat.

Urmărește-ne pe Google News