Ziua alegerilor nu pare una specială pentru poplăceni. Până în mijlocul satului nu găseşti ţipenie de om – ca în fiecare duminică. La secţia de votare parcă e ceva mai multă animaţie. Sunt puţin peste 1.300 de alegători pe listele din Poplaca. Pe garduri se zăresc resturile unor afişe jumulite. Mare campanie electorală nu a fost, însă un lucru e cert: afişele lipite seara erau rupte peste noapte. Asta, fără deosebire. Rupte toate. Mândru că este membru în comisia de votare, Vasile Ignat spune că la Poplaca se votează în linişte şi că prezenţa va fi una peste aşteptări. “Puteţi scrie la ziar că nu avem nici o cârciumă în sat. Oamenii pe aici beau puţin şi, dacă beau, beau acasă”, se mândreşte Vasile. E adevărat. Nu găseşti nici o crâşmă în tot satul. Se bea la magazinele împrăştiate pe uliţe şi acolo se bea “la pahar”, adică nu tocmai legal. “La Roxana”, un magazin oarecum central, găsim singurii dispuşi să facă politică la un pahar. Moş Ion e servit cu o tărie şi pus să o bea aşezat pe o navetă cu bere. “Uite aşa îmi bate inima! M-am speriat când am văzut că intraţi, să nu fie un control ceva. Mă scuzaţi că miros a ceapă…”, ne întâmpină vânzătoarea care sorbea dintr-o ciorbă în spatele tejghelei.
Vinul, sucul şi poplăcenii
“Nu prea ştim noi de politică pe aici. Am auzit că s-a dat la Căminul Cultural vin şi suc. Dar eu nu am fost. Nu-mi trebuie”, spune vânzătoarea, uşurată când a aflat că nu facem control la magazin. Ion, bătrânul care sorbea din pahar, tocmai venea de la secţia de votare. “Apăi, am votat. Cum să nu votez? Am pus acolo ştampila şi om vedea cine iese. Că eu nu văd prea bine şi nu pot spune unde am nimerit. O ieşi cineva pân la urmă”, spune bătrânul cocoţat pe lada de bere. Poplaca, satul fară cârciumă, trece din nou peste alegeri, cum a trecut şi în alţi ani. Fără patimi sau beneficii. La ieşirea din sat, peste plăcuţa indicatoare, e scris un “Big Fuck”, probabil de către un tânăr mai supărat, care a ales să plece în lumea largă. O ieşi cineva preşedinte, că doar nu l-or alege chiar din Poplaca.