Sătul să tot audă că românii sunt săraci, cerșetori și hoți, un francez stabilit în România are un mesaj pentru propriii conaționali: „Au case și mașini pe care voi nu le aveți”

Un francez cu origini algeriene, Stephane Ferhaoui, a ajuns în România la puțin timp după ce a făcut majoratul. Acum, la 25 de ani, vorbește limba română cu un pronunțat accent ardelenesc, oarecum normal, având în vedere traseul străbătut prin intermediul fotbalului.

Mijlocașul a început la Sighetul Marmației, pentru a trece la Unirea Dej, ambele formații de Liga 3 la acea dată, după care a urcat un eșalon la Satu Mare, fără succes, pentru că formația a intrat apoi în colaps financiar. A fost în pregătiri cu FC Voluntari, grupare de prima divizie, însă o accidentare l-a tras înapoi. Nu a rămas lângă Capitală, s-a întors în Ardeal, la Someșul Dej, tot la Liga 3, iar acum este la Jiul Petroșani, încercând, eventual, să promoveze în eșalonul secund.

În decursul ultimilor șase ani, a mai fost plecat în Corsica și în Belgia, dar s-a întors întotdeauna în România. Mai departe, ascultați-l pe el ce spune într-un interviu acordat Libertatea.

Recomandări

România, cea mai stresantă țară pentru condus din lume. Aglomerația din trafic ne plasează pe primul loc în clasament

Libertatea: Stephane, felicitări pentru cât de bine vorbești limba română. Cât ți-a luat ca să o înveți?
Stephane Ferhaoui: După un an, vorbeam bine. Am învățat singur în cameră, trebuia să găsesc o cale de a mă înțelege cu jucătorii de la Sighetul Marmației. Nu aveam cum altfel, nu vorbea nimeni franceza acolo, iar engleza foarte puțini. Și-așa nu aveam ce face, în afara fotbalului, așa că m-am pus să învăț română.

– Cuvântul sau expresia preferată în limba română?
– Nu e unul anume… Da, aș putea spune „Doamne ajută!”.

– Aceasta chiar dacă ești musulman.
– Când zic „Doamne ajută!” e ca și cum aș spune „Allah să mă ajute!”. E același lucru.

– Ce ai învățat în România să te ajute și peste ani?
– Am devenit un caracter mai dur, sunt mai puternic mental. Am văzut cum oamenii trăiesc aici. Iar la fotbal am căpătat condiție fizică.

– Știai că ai ajuns prima oară în România acolo unde se pune harta în cui?
– Da, da, mi-au zis colegii, imediat cum am început să ne înțelegem în română. Mi s-a părut hazliu, mă refer când mi-au povestit, acum mi se pare ceva normal, poate fiindcă sunt foarte adaptat la viața din România.

„Mi-au zis că sunt mulți cerșetori”

Recomandări

Primele ipoteze legate de moartea lui Silviu Prigoană. Surse medicale: a suferit un AVC sau un stop cardio-respirator

– Cum îți merge în România după atâția ani?
– E fain. Când am venit aici mi s-a zis că nivelul este slab, comparativ cu Spania, cu Franța, dar nu cred că e adevărat. E vorba de imagine, de reclamă. Românii sunt buni, au nevoie de mai multă încredere. Atât la fotbal, cât și în viața de zi cu zi.

– Tu ce ai căutat aici?
– Voiam un nou început. Gândește-te că am plecat de la 1.500-2.000 de euro pe lună, cât câștigam în Franța, chiar dacă la un nivel inferior, la doar 200 de euro salariu pe lună unde se pune harta-n cui! La început, am avut și momente când îmi venea să plec și pe jos înapoi, acasă. Dar am zis „Hai că mai stau, hai că mai stau!”, ca să urc în carieră. În Franța, e foarte greu să urci de la ligile inferioare, acolo rămâi blocat, fiindcă sunt aduși și mulți străini cu nume. În România, am zis că trebuie să rezist și să obțin o șansă, eu cred că foarte curând voi face pasul în liga a doua, apoi în prima. Totul e să nu mă mai accidentez.

– Ce știai despre România, pe vremea când erai în Franța?
– Nu prea multe lucruri, mi s-a spus să am grijă, că mulți cerșetori în Franța sunt veniți din România. Am întrebat și eu în stânga, în dreapta, am mai citit pe internet cum este fotbalul, cum e vremea, cum e situația politică. În Franța se știu puține lucruri adevărate despre România, în schimb multe idei preconcepute și false. Am zis că va fi o experiență pentru viața mea, acum consider că mi-a schimbat existența în bine.

Recomandări

Silviu Prigoană a murit. Avea 60 de ani și i s-a făcut rău într-un restaurant din Bran

„Oamenii sunt corecți și cu puțin”

– Este diferență mare între români și francezi?
– La ce vă referiți? Ca stil de viață… E altceva. Banii nu sunt aceeași, oamenii nu gândesc la fel. În Franța ai 1.500 de euro, aici, la Petroșani, ai 250 de euro, ce să faci cu ei?! Plătești gazul, trebuie să iei tot pentru copii, ce mai faci după aia?

– Dar ție îți place aici?
– Da. M-am adaptat. Oamenii sunt corecți și cu puțin. Nu se dau mare. Oamenii au o educație foarte bună, de la cel mai mic până sus.

– Ce le-ai spus prietenilor când te-au întrebat de România?
– Am adus mulți jucători din Franța în România, le-am recomandat țara, printre care Ghezali la Dinamo. Plus prieteni din afara fotbalului, le-a plăcut foarte mult. Le spun tuturor oamenilor din Franța, să vină să vadă cum sunt oamenii, orașele, cum se trăiește, cum e viața aici.

– Există o percepție greșită despre România?
– Eram în liga ”a zecea” în Franța și a venit impresarul și mi-a spus că vin să semnez în liga a treia din România, un contract profesionist, i-am replicat: ”Ce să vin eu acolo, să mă duc acolo să-mi fure oamenii banii, hainele și astea?!”. Asta m-am gândit direct, români care n-au bani, care fură.

– Ce le-ai spune francezilor care ți-au spus să te ferești de români, că mulți sunt cerșetori?
– Că n-au înțeles nimic! Le-am zis și prietenilor care au venit să mă viziteze când locuiam în Cluj, au sosit 4-5 amici, să vorbească despre România abia după 2-3 zile aici. Urmarea? De atunci vin frecvent în vacanță în Transilvania. Erau încântați. Oricum, România crește de la an la an, orașele se dezvoltă. Cei din Franța se uită superior și atât. Știi ce mă enervează?

– Ce anume?
– Ei se iau doar după chestia asta, că vine o româncă la ei și le cere 2 euro, 5 euro. „Haideți în România să vedeți realitatea de acolo, sunt mai bogați ca voi!”, asta le zic. OK, francezii câștigă mai mulți bani la salariu, dar românii parcă arată că știu ce să facă cu bani mai puțini. În plus, sunt unii români care au case și mașini la care francezii nu aspiră.

– Ce părere îți fac tradițiile din România și cum ai trăit aici sărbătorile?
– Musulman fiind, nu ne potrivim la tradiții, dar respect mult tot ceea ce ține de voi. De multe ori zic și eu „Doamne ajută!”,  până la urmă e un Dumnezeu, un Allah pentru toți. Eu respect pe toată lumea, toată lumea mă respectă. Văd și-mi plac orașele de Crăciun și, mai ales, invitațiile de genul „Hai să mănânci la mine acasă, hai să bem un pahar!”.

„Mă invită la carne de porc, eu mănânc mămăligă”

– Și?
– Și ori sunt surprinși la început, ori se prind în acel moment, eu fiind musulman nu beau alcool deloc, nu fumez, nu mănânc carne de porc. Așa că doar ciocnesc cu paharul de vin, mănânc orez sau cartofi sau mămăligă, care-mi place foarte mult. Dar îmi place tare mult atmosfera. Am fost și la un majorat, la diverse evenimente în familie, totul e fain.

– Unde ți-a plăcut cel mai mult? Mă refer la un oraș.
– Orașul meu preferat din România este Cluj Napoca. Petroșani este un oraș mic, n-ai ce să faci, cred că e doar un restaurant aici. Dar este în regulă, pe mine mă interesează fotbalul.

– Ai un mesaj pentru români?
– Mulțumesc din tot sufletul pentru ceea ce au făcut pentru mine, de la antrenori, jucători, care m-au ajutat să cresc aici. În România chiar am crescut.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro