Satul salvat de Libertatea

Este incredibil cum un colt de rai se poate transforma in iad in cateva minute. In urma cu mai bine de o saptamana, furia apelor a lovit nemilos satul Nisipitu, din judetul Suceava, distrugand zeci de case si drumurile de acces. Solidaritatea umana a functionat insa si de aceasta data. Ziarul nostru a mobilizat companii mari, precum Carrefour si Fan Courier, dar si institutii de stat, precum Primaria municipiului Radauti, prin primarul Aurel Olarean, si impreuna am reusit sa invingem apele. Sinistratii din Nisipitu au beneficiat astfel de alimente si paturi in valoare de peste 6.000 de lei.

O adevarata aventura, rupta parca din filmele de actiune. Asa poate fi catalogata initiativa ziarului nostru de a ajuta satenii din Nisipitu, judetul Suceava. De mai bine de o saptamana, oamenii de aici sunt izolati de lumea exterioara. Accesul poate fi facut, in cazul unor ajutoare, doar pe calea aerului. Noi am reusit insa altfel. Am invins chiar raul Suceava, ‘monstrul’ ale carui puhoaie au maturat zeci de case din Nisipitu, dar si singura cale de acces motorizat catre sat. Sprijinul pentru initiativa noastra a venit din partea Carrefour si Fan Courier. Astfel, am reusit sa aprovizionam locuitorii din Nisipitu cu apa, alimente, dulciuri, detergenti si paturi.

Actiunea a inceput la Radauti, unde, cu sprijinul primarului, Aurel Olarean, am reusit sa obtinem o masina care sa transporte, prin apa, coletele cu ajutoare in satul izolat de mai bine de o saptamana. Plini de speranta, oamenii din Nisipitu se adunasera usor, usor, in fata primariei din localitate.

Unora inca li se citea teama in priviri. In momentul in care puhoiul de apa s-a revarsat asupra satului, toti au fost luati prin surprindere. Nu a existat nici  o modalitate prin care ar fi putut fi avertizati. Un huruit apocaliptic i-a facut sa iasa din case. Acesta a fost singurul motiv pentru care nu au pierit sub daramaturi si ii sunt recunoscatori Celui de Sus. Batrani, copii, femei cu copii in brate, toti s-au adunat sa primeasca alimentele si apa de care au atata nevoie. ‘Aveam casa aproape de mal, iar cand a venit apa, am reusit doar sa iesim noi. Acum nu mai avem nimic’, spune cu lacrimi in ochi Grigore Timis (45 de ani). Barbatul, care are doi copii de crescut, locuieste acum in cladirea garii din sat.

‘Aveam casa cu etaj, garaj si masina, dar toate au disparut intr-o clipa. Ne-am mutat la gara, dar nu stiu ce o sa facem de acum inainte, pentru ca nu mai avem nici macar acte, am ramas numai cu hainele de pe noi’, spune Domnica Timis (39 de ani), sotia lui Grigore.

„Unde imi sunt puisorii?”

Toata agoniseala de o viata a familiei Stolerciuc a fost ‘spalata’ in nici un sfert de ora. In timp ce apele involburate ale raului Suceava puneau la pamant cele doua case din gospodaria familiei, oamenii priveau neputinciosi din drumul principal al comunei Brodina. Acum, cand iadul a trecut, parintii isi smulg parul la gandul ca o vor lua de la zero, iar Emilia, fetita lor de numai 5 ani, inca mai cauta closca si cei zece puisori pe care ii ingrijea in fiecare zi.

‘Zgomotul ne-a speriat, credeam ca vine apa de pe muntele din spate, insa raul se umflase. Nu am apucat nici sa ne uitam in urma, pur si simplu ne-am luat copiii si am luat-o la sanatoasa catre sosea, care-i mai sus’, isi aminteste, inca inmarmurita, Rodica Stolerciuc (31 de ani). Au privit neputinciosi cum cele doua casute din paianta sunt ‘maturate’ de pe fata pamantului in nici un sfert de ora. Lacrimile li se amestecau cu picaturile de ploaie, iar acum numai gandul ca nu au un loc de munca si trebuie sa o ia de la zero ii scoate din minti.

Noi i-am gasit cand incercau sa mai salveze cateva lucruri din malul si balastul care le-au acoperit curtea. Fata cea mica a familiei, Emilia, de 5 anisori, nu realizeaza nenorocirea care s-a abatut asupra familiei ei. Impreuna cu prietena ei, Remalia, a reusit sa o gaseasca prin noroi pe Betty, o papusa desfigurata, care pana sambata era jucaria ei preferata. ‘S-a mai linistit cand a gasit papusa. La inceputul saptamanii plangea fara incetare, pentru ca nu gasea closca si cei zece puisori de care avea grija zi de zi. I-a luat apa, dar puteam sa-i spunem? E copil, nu trebuie sa sufere. Pe Daniel, baiatul nostru de 8 ani, l-am si dus deja la un cumnat dintr-un sat vecin’, ne spune tatal fetitei. Cum a auzit ca vorbim de puisori, Emilia a si luat-o la fuga catre noi intreband: ‘Unde imi sunt puisorii? Au venit?’. Cu ochii in lacrimi, Rodica incearca sa o faca sa uite, trimitand-o in refugiul improvizat in pod.

Urmărește-ne pe Google News