Satul saracilor

Cei mai „avuti” se mandresc cu pensii de 600.000 lei. Milionul se atinge sau se depaseste greu cu cateva sute de mii, doar in cazul in care vreun membru al familiei moare si se poate obtine pensie de urmas. Milionarii sunt oameni rari in sat. Cel mai „de seama” este din randul tinerilor, insa nici el nu prezinta nici o credibilitate, daca tinem cont ca este celebrul „milionar pradat la Loto”, Ogica.
Stancu Sanda este postarita din Stoenesti, comuna invecinata si este singura care in fiecare luna le mai da o raza de speranta celor din Mirau. Am mers impreuna cu ea pe ulitele noroioase ale satului in cautarea celor mai saraci romani. Din start ni se spune ca recordmenii sunt: Baieticu Elena, cu pensia de 7.000 de lei pe luna, s-a stins din viata acum sase luni, la 60 de ani, iar Camen Mira de aproape 80 de ani nu a mai putut trai cu 110.000 lei pe luna si a plecat la o fiica in Giurgiu.
Pe ulitele pe care umbla libere gaste, curci sau gaini ne deplasam relativ usor. O gasim pe Stancu Victoria, 78 de ani si pe fiica acesteia. Sunt, probabil, cele mai lovite de soarta femei din sat. Ambele vaduve se chinuiesc din pensia batranei si ca sa-si mai acopere din datorii, muncesc cu ziua pe la oamenii din sat. „Am 480.000 pensia, mama! Pana acu’ doua luni am avut-o de 326. Fie-mii i-a murit barbatu’ trasnit acu’ un an si de la Giurgiu nu au vrut sa-i dea nici un ajutor. Ea nu ia nici un ban, cand m-oi duce eu ramane fara nimic”, spune Victoria. Cu toate ca nu se uita la televizor, iar radioul il asculta din an in Paste, femeia tot plateste taxa radio-tv.
Intr-o situatie jalnica il gasim si pe Sandu Gheorghe Ion, care are o pensie de 300.000 de lei pe luna. Abandonat de copii, el nu este racordat la sistemul de electricitate si lumina o are de la o lampa pe gaz.
Odata venita iarna, frigul le pune deja probleme taranilor din Mirau. Fiica Victoriei ne spune ca are un magar cu ajutorul caruia aduce vreascuri, dar ceilalti folosesc balegar sau resturi si gunoaie din curte.
Milea Maria, de asemenea, se chinuieste cu 200.000 de lei pe luna. Fiul si sotul i-au murit, iar acum supravietuieste datorita fiicelor: „Am 93 de ani, nu am ce face cu 200.000 pe luna. Sunt singura, baiatul mi-a murit acum doua luni, noroc ca Didica are grija de mine”, spune femeia. „Sunt pensii de nimic, care in nici un caz nu acopera munca pe care au prestat-o ei. Acum sunt batrani si nu mai pot munci ca pe vremuri pentru a-si procura mancarea, asa cum faceau inainte”, incheie postarita.

Urmărește-ne pe Google News