„Comuniştii nu s-au limitat la elitele urbane, ci le-au vizat şi pe cele de la sate, lucru care a atârnat greu într-o ţară cu o populaţie covârşitor rurală. Dincolo de aceia care şi-au pierdut viaţa în puşcării şi în lagărele de muncă forţată, celor mai mulţi dintre membrii elitei le-a fost limitată drastic reproducerea printr-o serie de mijloace care au dus la scăderea abruptă a nivelului lor de trai şi a gradului de securitate a vieţii lor.
Politica demografică a regimului Ceauşescu, atât de hulită pentru aspectele legate de libertatea individului, a dus, în primul rând, la înmulţirea celor cu un IQ scăzut, întrucât cei inteligenţi au găsit soluţii pentru a-şi limita fertilitatea, lucru care se întâmplă în toate societăţile aflate pe o anumită treaptă de dezvoltare. În toată lumea civilizată s-a constatat reproducerea cu o rată mai mare a celor cu un IQ mai mic, dar politica lui Ceauşescu a amplificat acest fenomen în România”.
Astfel, în viziunea sa, o condamnare a Comunismului ar trebui să se facă mai ales din această perspectivă, „a deteriorării zestrei genetice a românilor”.