ComenteazăȘi când nu descoperă avioane, vapoare și ancore ale vapoarelor romane sau grecești, sau ale vaselor comerciale sau de luptă din Evul Mediu, se scufundă și își filmează prietenii subacvatici. De la căluții de mare până la crabi și alte crustacee și moluște.
Moașă pentru delfin
Povestea care a făcut vâlvă pe internet este, fără îndoială, cea în care lumea a asistat cu sufletul la gură la nașterea unui pui de delfin printre navele din portul Constanța. Un scafandru ținea în brațe mamiferul și vorbea cu el. Pascale și-a amintit momentul.
„Tocmai ieșeam dintr-o tură de 24 de ore și am văzut mai mulți colegi agitându-se în fața submarinului Delfinul. M-au chemat și când am ajuns acolo am văzut că era un delfin care abia stătea la suprafață, se chinuia să înoate și era rănit la cap. Se vedea clar că nu mai avea orientare și se lovise cu capul de cheu, de mal”, ne povestește Pascale Roibu.
A decis pe loc să-l ajute. Și-a pus rapid costumul de neopren pe el și a sărit în apă. De abia după ce a sărit în apă lângă el a văzut că delfinul, o femelă, avea jumătate de pui ieșit din burtă. După ce s-a chinuit cu nașterea puiului, preț de câteva minute, a văzut că acesta, din păcate, era mort.
„Am zis atunci măcar delfinul adult să-l salvez. Un coleg a sunat la Oceanic Club, au venit aceștia și au luat femela.” Povestea n-a avut un final fericit. ”Mi-au spus apoi că și delfinul a murit pe drum din cauza hemoragiei eforturilor de naștere, plus că era subnutrit, nu mâncase de cel puțin o lună”, și-a amintit cu tristețe scafandrul militar.
Scafandrul care a ajutat un delfin să nască, un căutător de comori încă din copilărie
Cu povești triste sau cu întâmplări fascinante, marea rămâne marea dragoste a lui Pascale Roibu. Iar „virusul” căutării de comori îl are încă din copilărie, pentru că s-a născut și a crescut în Zebil, Tulcea, pe malul lacului Babadag, la doar câțiva kilometri de cetatea Enisala. „Acolo, de-a lungul vremii am descoperit mai multe artefacte, de la amfore sparte care aveau pe mânere ștanțe cu insulele grecești de unde proveneau, până la monede și secere din bronz sau vârfuri de lance”, spune Pascale. Pe toate le-a predat la muzeul din localitate.
Până să ajungă scafandru a făcut sport de performanță, tot legat de prima lui iubire marea, canoe. Și din 2003, a ajuns scafandru militar.
Cercetări peste cercetări
Și-a făcut o bază de date cu tot felul de legende locale și povești ale pescarilor, care la un pahar de vin povesteau cum și-au prins plasele prin diferite locuri. Și așa a ajuns să înceapă adevăratele căutări de comori. „Am început să explorez și alături de un prieten . Să cautăm hidroavioanele din lacul Siutghiol. Știam de ele chiar de la părintele scufundărilor din România, comandorul Constantin Scarlat. Acolo, din anii 1920 până pe la jumătatea anilor 1950 a existat o bază de hidroavioane, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-ar fi scufundat câteva aparate”, ne-a povestit scafandrul.
Așa se face că la începutul iernii, pe 7 decembrie în 2011, el și prietenul său au luat o barcă gonflabilă și au început căutarile cu un sonar. De abia anul următor au scanat cu un sonar mai performant și au dat de două hidroavioane nemțești chiar în mijlocul lacului, în apropiere de insula Ovidiu. După ce le-au descoperit și marcat, colegii lui militari au venit și le-au recuperat, iar acum sunt în curtea Muzeului de Marină.
Corăbiile de la Sulina
În 2015, alături de un prieten a mers la Sulina, urmând firul unor documentele vechi. „Aveam niște informații din presa vremii (London News) legate de Războiul de Independență din 1877 și Războiul din Crimeea, în care erau ilustrate niște bătălii și niște naufragii”, spune Roibu. Aceste informații cumulate cu mărturia unei cunoștințe care fusese martor la dragarea lacului AZL prin anii 80, i-au ajutat să găsească mai ușor vapoarele.
„Acolo trebuia să fie un port pentru vasele militare, de pe Dunăre, iar când au început să dragheze au început să găsească, pe la o adâncime de 4 metri, niște lemne mari, de corabie. Dar nu a intrat nimeni vreodată acolo să vadă despre ce este vorba. Așa că au săpat pănă la o adâncime de 8 metri până au dat de fundul inițial al mării, de nisip. Și acolo s-a terminat tot”, mai spune scafandrul.
După ce au intrat ei acolo, chiar în locul indicat de prietenul lor, au descoperit o corabie de război, cu o cală plină de ghiulele de tun, de 30 de cm diametru a câte 60-70 de kilograme fiecare. Toate erau în stare de conservare foarte bună.
Comorile din cel de-al Doilea Război Mondial
„În Marea Neagră se mai pot descoperi mai multe avioane şi hidroavioane militare, prăbuşite în cel de-al Doilea Război Mondial. Știu zona unde s-a prăbuşit un avion de vânătoare Messerschmitt BF 109, de la care un pescar a recuperat, acum mai mulţi ani o aripa în plasă, dar trebuie fonduri pentru că este undeva pe 45-50 m adâncime”, ne-a mai spus Pascale Roibu.
De asemenea, mai sunt cel puţin 3 avioane de vânătoare româneşti IAR-80 care au căzut în mare tot în cel de-al Doilea Război Mondial. „ La fel vreau să merg în căutarea a două submarine ruseşti despre care se ştie că au dispărut în zona litoralului românesc dar nu se ştie locul precis. Și știu că sunt şi multe corăbii din antichitate”, a mai spus scafandrul.
Potrivit lui, tot în zona litoralului românesc există aşezări străvechi, ce acum câteva mii de ani erau pe uscat, dar mai apoi marea a avansat și le-a acoperit.
Pascale Roibu e o enciclopedie vie. Ochii i se luminează când vorbește despre mare, despre vietățile ei, despre comorile ei. e un interlocutor care ar putea povesti ore în șir fără să se repete. E genul de personaj pe care-l vezi la Discovery și rămâi mut. Dar el se luptă practic să facă rost de finanțări pentru fiecare misiune, pentru fiecare descoperire. De altfel, toate în slujba țarii. Dar Pascale nu se plânge. Zâmbește cînd ne luam la revedere și probabil gândul îi zboară, deja, spre viitoarea lui descoperire. Între timp, noi putem afla câte ceva despre aventurile sale, atât subacvatice, dar și cele mai puțin plăcute cu autoritățile române, în cartea sa „Jurnalul unui scafandru”.