ORDONANȚĂ SECRETĂ. Cum au reușit politicienii și patronatele să îi lege pe muncitorii străini de angajatorii lor din România. „Sclavagism modern”

• Ordonanța a fost dată la propunerea patronatelor, cu acordul sindicatelor.
• ONG-urile au lipsit de la consultări. 
• Un lider sindical a precizat că libertatea de a pleca la alt angajator e „oarecum restricționată” prin acest act normativ, dar spune că e „firesc”, prin prisma relațiilor contractuale. 
• Șeful Organizației Internaționale pentru Migrație din România a spus că ordonanța încalcă legislația europeană și națională. 
• Agenția UE pentru drepturi fundamentale: „Statele membre nu ar trebui să lege muncitorii de un singur angajator”.

„Muncim 10 ore, șase zile pe săptămână. Mai mult decât colegii români. Suntem tratați ca sclavi aici”, spune în engleză o tânără din Nepal, care lucrează într-un fast-food din București. Și dacă te plângi șefului?, o întrebăm. „La revedere”, răspunde ea în limba română. A venit la slujbă la o biserică nepaleză creștină din București, în singura ei zi liberă. Pentru că îi e frică să nu-și piardă locul de muncă, dorește să rămână anonimă. 

Aproape 50.000 de muncitori non-UE

Este unul dintre cei 49.119 cetățeni străini din state din afara UE cu drept de ședere, care munceau în România la finalul lui octombrie. 33.287 dintre aceștia erau din Asia, conform datelor furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), la cererea ziarului Libertatea.

Tânăra îmi arată o postare de pe Facebook în limba engleză, prin care un coleg îi anunță despre o schimbare legislativă care îi va afecta semnificativ. Similar cu românii care muncesc în afară, muncitorii străini care vin în România află de multe ori despre drepturile lor și schimbările legale de pe rețele sociale. 

„Din noiembrie nu ne vom mai putea schimba locul de muncă dacă suntem în România de mai puțin de un an”, spune ea.

Ce prevede ordonanța

Ordonanța de Urgență nr. 143 din 28 octombrie prevede că migranții economici care vin în România cu viză de muncă, din afara UE, nu vor mai putea să își schimbe locul de muncă decât cu aprobarea scrisă a angajatorului anterior, timp de un an de când vin în România.

Proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei a fost adoptat de Senat pe 21 noiembrie și a fost prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaților pe 23 noiembrie. 

Între timp, pe 7 decembrie, proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței de urgență a fost adoptat de Camera Deputaților cu 217 de voturi pentru, 0 voturi contra şi 36 de abțineri.

Prevederile noii ordonanțe: 

Efectele asupra angajaților 

Specialiștii în migrație cu care a discutat Libertatea arată că actul normativ îi leagă pe oameni de un angajator, ceea ce este o încălcare gravă a drepturilor. Consecința:  vulnerabilizarea și mai mare a acestor muncitori străini. 

„Ne facem griji în legătură cu potențialul de rele tratamente și exploatare ce pot să rezulte din asta”, spune Ana Cojocaru, purtător de cuvânt la Consiliul Național Român pentru Refugiați (CNRR), organizația care în prezent deține secretariatul Coaliției pentru Drepturile Migranților și Refugiaților.

Patronatele și autoritățile susțin însă că a fost nevoie de această ordonanță deoarece unii migranți își schimbau locul de muncă la puțin timp după ce soseau în România sau erau „furați” de alți angajatori, cauzând prejudicii angajatorilor care au investit timp și resurse să îi aducă în țară. 

Libertatea a discutat cu părțile implicate pentru a înțelege consecințele acestui act normativ, o inițiativă aproape invizibilă în spațiul public. 

„Sclavagism modern”

„Într-un cuvânt: groaznic”, rezumă Anatolie Coșciug, asistent universitar la Universitatea Lucian Blaga, din Sibiu, și director adjunct al Centrului pentru Studiul Comparat al Migrației. „Inițiativa asta face un defavor foarte mare atât imigranților, cât și societății în general. Poate crea comunități segregate, care depind foarte mult de angajatori”, explică el. 

Ordonanța adâncește și mai mult diferența de putere între angajatori și angajații aduși din state terțe, spune și Ovidiu Voicu, membru fondator și director executiv al Centrului pentru Inovare Publică, un ONG care face parte din Coaliția pentru Drepturile Migranților și Refugiaților (CDMiR). 

Drepturile acestor muncitori sunt de cele mai multe ori ignorate atât de către autoritățile publice, cât și de sindicatele românești, ei rămânând la responsabilitatea și arbitrarul angajatorului.

Ovidiu Voicu:

Condițiile lor de muncă și de viață sunt similare cu cele ale românilor care mergeau la muncă în afară în urmă cu mai mulți ani, precizează el. „Sclavi. M-am ferit de cuvântul ăsta, dar până la urmă asta e, sclavagism modern”, spune Ovidiu Voicu.  

„Vocile oamenilor lipsesc”

Actul normativ pare să se înscrie într-un trend mai amplu al autorităților de a îngreuna viața imigranților în România, adaugă cercetătorul Anatolie Coșciug. Înainte de 2018, legea prevedea că muncitorii străini trebuie plătiți cu salariul mediu net. O lege din 2018, coinițiată de fostul senator PSD Șerban Nicolae, a schimbat însă condițiile, permițând angajatorilor să aducă muncitori din afara UE pe salariul minim, după ce patronatele au cerut asta. 

Aprobarea ordonanței arată trei aspecte importante, explică Anatolie Coșciug. 

• Angajatorii investesc mulți bani să aducă angajați din țările non-UE, comparativ cu țări din vestul Europei, unde sunt mult mai multe rețele create. Angajatorii din România depind de firme de recrutare, care taxează foarte mult. 
• Capitalul privat are putere de decizie și de lobby foarte mare în relația cu autoritățile. „Asta a fost vocea lor care s-a auzit aici”.
• Vocile muncitorilor lipsesc. „Autoritățile nu ascultă vocile oamenilor, pe care îi privește asta. Tu, ca stat, ai niște responsabilități față de oamenii care vin să-ți muncească aici. Ne lipsește exercițiul să includem și grupurile respective”.

O lege care încurajează abuzurile 

„Amenințarea că îi trimit acasă (pe muncitorii străini, n.r.) e uzuală. Iar acum devine și mai eficientă, pentru că nu ai o alternativă”, explică pentru Libertatea sociologul Ștefan Guga, cercetător și consultant la Syndex România. 

Dacă ai o problemă cu angajatorul tău, ce faci? 

Multiple cazuri documentate de Libertatea arată abuzurile prin care trec muncitorii din țări terțe care ajung în România și lupta lor cu birocrația din țară:

• Condiții de cazare precare și bani pe care lucrătorii nu-i primesc la timp sau deloc, în ciuda contractelor încheiate cu angajatorii. 
• Avize de muncă sau permise de ședere pe care angajatorii nu le-au întocmit sau înnoit, motiv pentru care muncitorii au fost deportați. 
• Reținerea pașapoartelor de către patroni și izolarea muncitorilor în fabrici și abatoare. 
• Eliberarea unui nou aviz de muncă în România poate dura și 2-3 luni. În lipsa acestuia, muncitorii nu au voie să se angajeze. Unii ajung să lucreze la negru, fiindcă fără un angajator, aceștia își pierd cazarea și masa. 
• Plata unor sume de mii de euro pentru a fi recrutați la joburile din Uniunea Europeană.

Și chiar dacă ar exista soluții legale, străinii angajați în România au o problemă de acces la informații, spune Ana Cojocaru, purtător de cuvânt la Consiliul Național Român pentru Refugiați (CNRR). Nu cunosc limba română, ceea ce face foarte dificilă realizarea unei plângeri la ITM, de exemplu, când apar abuzurile.  

Limbajul de lemn al autorităților din România e greu de înțeles și pentru români, spune cercetătorul  Anatolie Coșgiuc. „Imaginează-ți că faci asta ca imigrant care nu înțelege română. Nu te ajută Google Translate”, precizează el. 

Legarea de un angajator, trăsătură a sistemului kafala din statele Golfului Persic

Legarea muncitorilor străini de un angajator este unul dintre aspectele-cheie ale sistemului kafala din statele arabe din Golful Persic.

Sistemul kafala oferea companiilor private din Kuweit, Oman, Qatar sau Arabia Saudită un control aproape total asupra angajării și statutului de imigrare al lucrătorilor migranți.

Legarea angajatului de un angajator poate da naștere muncii forțate, scrie organizația Human Rights Watch.

Toate aceste țări au probleme uriașe privind drepturile omului. În Qatar au murit 6.500 de muncitori migranți de când țara a câștigat dreptul de a găzdui Cupa Mondială, acum 10 ani, a arătat The Guardian. 

Criticii spun însă că reformele sunt aplicate prost și nu echivalează cu abolirea sistemului.

Fără a compara cu situația concretă din Qatar, unde numărul de muncitori migranți este mult mai mare, putem să observăm însă că la nivel legislativ, în timp ce statul arab spune că ia măsuri care reduc dependența de un angajator, România merge în direcția opusă. 

Patronatele au venit cu propunerea

Proiectul de OUG prin care în România s-a introdus acordul scris al angajatorului pentru schimbarea locului de muncă pentru muncitorii străini a fost inițiativa Ministerului Afacerilor Interne și a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, conform Notei de Fundamentare. 

Propunerea a venit din partea patronatelor, se arată în răspunsul primit, la solicitarea Libertatea, de la Ministerul Muncii: 

„Reprezentanți ai mediului de afaceri/al angajatorilor au solicitat Guvernului României stabilirea unor reguli care să elimine situațiile în care unii dintre străinii admişi pe baza vizei de lungă şedere pentru angajare în muncă părăsesc locul de muncă de la angajatorul care a obţinut avizul de angajare inițial/anterior în vederea încadrării în muncă la un alt angajator, context în care se creează un prejudiciu pentru angajatorul inițial sau anterior. 

Într-o astfel de situație, angajatorul inițial/primul angajator al lucrătorului străin suportă, de principiu, cheltuieli semnificative ce intervin în procesul de recrutare și încadrare a acestuia pe piaţa muncii din România”, a precizat Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. 

Mădălin-Cristian Vasilcoiu, secretar de stat în Ministerul Muncii, care a fost printre semnatarii ordonanței în cauză, a oferit ziarului explicații suplimentare: 

„Toate patronatele au cerut, în mod repetat, ca acești oameni să nu mai plece (de la locul de muncă, n.r.). Procesul de elaborare a ordonanței a durat câteva luni, a fost coordonat de un consilier de stat al premierului cu grup de lucru din care au făcut parte MAI, MAE, Ministerul Muncii”.

Concordia: „Angajatorii făceau piggybacking”

Unii angajatori făceau piggybacking, adică furau lucrătorii străini aduși în România de alți angajatori, „momindu-i” cu niște bani în plus la salariu. Este una dintre problemele principale care ar fi dus la această ordonanță, explică Adelina Dabu, șef departament de relații publice la Confederația Patronală Concordia, care reprezintă marii angajatori. 

„Sunt și niște costuri (financiare, n.r.), care pot fi mai mici sau mai mari, în funcție de câți oameni își aduce, ce contacte are în țările respective, dar principala problemă este de timp. Tu făceai toată documentația, așteptai, îți venea angajatul și el putea să plece oricând. Se muta la alt angajator într-o perioadă scurtă de timp. Trebuie efectiv să reiei un nou proces pentru un alt angajat. Deci unii angajatori făceau piggybacking, uneori ofereau 10 lei în plus”, explică ea.  

Așa că patronatele au încercat să găsească o soluție care să stopeze această practică. „Forma adoptată (a ordonanței, n.r.) a fost să se depășească momentul ăsta de lipsă de corectitudine de la un angajator la altul”, mai spune Adelina Dabu.

Principalele propuneri ale Concordia pentru autorități au fost legate de scurtarea timpului pentru aducerea în țară a muncitorilor străini și de digitalizarea procesului. 

ONG-urile nu au fost consultate

„La elaborarea actului normativ nu au fost implicate sau consultate ONG-uri”, a confirmat Ministerul Muncii în răspunsul pentru Libertatea. 

Demnitarul a precizat însă că la consultări au fost prezente toate confederațiile sindicale mari, precum și patronatele. 

Lider sindical: „Nu e o afectare mare a libertății”

„Furtul neloial al angajaților străini de către angajatorii români” este și justificarea lui Mircea Burlacu, vicepreședinte la Blocul Național Sindical (BNS), una dintre cele mai mari confederații sindicale din România, care a participat la consultarea privind ordonanța din cadrul Consiliului Economic și Social (CES).

Admite că e „oarecum restricționată” libertatea de a pleca la alt angajator, dar spune că e „firesc”. „E pe un contract, sunt niște proceduri. Nu puteți să faceți similitudinea cu drepturile angajaților români”, conchide sindicalistul.

Contactați de Libertatea, Bogdan Hossu și Liviu Apostoiu, lideri ai confederației sindicale Cartel Alfa, nu știau de această ordonanță. Au spus că nu au participat la discuțiile premergătoare adoptării ordonanței.

Autoritățile privesc cu lentila angajatorului

Ovidiu Voicu spune că ceea ce nu menționează nici autoritățile, nici patronatele și nici sindicatele sunt motivele pentru care pleacă unii străini să își caute alte locuri de muncă. 

„Ceea ce vedem în practică e că nu se respectă ceea ce li s-a promis, durata de muncă este mai mare decât cele 8 ore pe zi, condițiile de cazare sunt proaste, există diferite costuri ascunse. În schimb, există cerere pe piață și ei au oportunitatea să își găsească niște locuri de muncă un pic mai bune”, explică el. 

Autoritățile nu au niciun interes de a privi lucrurile din perspectiva drepturilor, adaugă Voicu. 

„Ce vedem este doar preluarea punctului de vedere al angajatorului. Muncitorii sunt priviți doar din perspectiva unui calcul cinic, economic”, completează el.

În discursul autorităților și al patronatelor, muncitorii sunt prezentați de multe ori ca niște pioni, „mutați” sau „furați” de la un angajator la altul. Nu se ia în calcul că poate fi propria lor voință de a-și căuta un alt job.  

Șeful O.I.M. România, Mircea Mocanu, prima declarație: „Dacă angajatorul a plătit 3.000 de dolari…”

Libertatea a trimis câteva întrebări privind această ordonanță și către filiala din România a Organizației Internaționale pentru Migrație (O.I.M.), parte a ONU. 

Mircea Mocanu, directorul O.I.M. România, are același discurs: costurile mari de recrutare pentru „foarte mulți actori privați, bine intenționați”, de la care sunt „furați” angajații străini. 

Întrebat dacă un muncitor nu ar trebui totuși să aibă dreptul să își aleagă alt angajator, Mocanu răspunde:

„Trebuie să aibă opțiunea (să plece, n.r.). Dar dacă angajatorul a plătit 3.000 de dolari să îl aducă încoace și în contract spune că trebuie să presteze o perioadă de timp și costul respectiv se găsește în produsul/serviciul pe care îl cumpărăm noi, trebuie să ne asigurăm că respectivul contract este respectat și de-o parte, și de alta”. 

Șeful O.I.M. România s-a răzgândit: Nu se respectă legislația europeană și națională

La jumătate de oră după discuția inițială, directorul O.I.M. România a revenit cu un telefon, spunând că a fost o confuzie și că își cere scuze, explicând că nu era familiar cu textul final al ordonanței și că declarațiile sale inițiale s-au referit la niște consultări purtate vara trecută cu Guvernul și cu angajatori. 

„Legea nu trebuie să fie alta pentru străini decât pentru români. Ea este diferită, în mod evident, și încalcă și legislația europeană, și legislația română. Și nu putem fi de acord cu asta. Cu siguranță va fi modificată”, a precizat directorul O.I.M. România.

Există o condiționare similară pentru angajații români? 

Prevederea introdusă de ordonanță e similară cu o reglementare din Codul Muncii pentru angajații români, mai spune vicepreședintele BNS Mircea Burlacu. Dacă participă la cursuri de formare plătite de un angajator, aceștia pot fi condiționați să rămână o anumită perioadă la angajatorul care a plătit trainingul. 

Ovidiu Voicu, de la Centrul pentru Inovare Publică, atrage atenția însă că există două diferențe majore între cele două situații. 

• „În primul rând (pentru angajații români, n.r.) este cu acordul părților. Actul adițional este semnat de amândoi în cunoștință de cauză. Angajatul poate să refuze. Nu mă duc la curs”. 

• „Apoi, Codul Muncii spune că poate să iasă din acest contract plătind contravaloarea investiției respective, care trebuie dovedită cu niște documente și poate să plece. În cazul străinilor nu se întâmplă acest lucru, iar costul angajatorului nu este cuantificabil obiectiv, firma poate să spună că a cheltuit nu știu cât. Nu există un standard pe care să-l poată verifica o autoritate”, explică el. 

Costurile străinilor care vin să muncească în România, trecute sub tăcere 

Autoritățile din România fac referire exclusiv la cheltuielile pe care le suportă angajatorii să aducă forță de muncă din statele non-UE. Nu iau în calcul cheltuielile pe care le au acești muncitori migranți ca să vină în România.

Libertatea a discutat cu aproximativ 20 de cetățeni nepalezi care lucrează în România. Toți au spus că au oferit agențiilor de recrutare în jur de 5-6 lacks ca să vină să muncească aici, echivalentul a 4.000 de euro. Ca să facă rost de bani s-au împrumutat de la bănci sau de la rude. 

Într-un comentariu neoficial pentru ziar, un oficial al statului român a spus că astfel de practici sunt ilegale, că străinii dau „șpagă”, dar că nu ar trebui să dea nimic. Și directorul O.I.M. România a precizat că aceștia, „teoretic și practic”, nu ar trebui să plătească nimic. 

Realitatea e însă alta, spun muncitorii. „Dacă nu plătești, nu vii”. 

Agenția UE pentru drepturi fundamentale: statele membre nu ar trebui să lege muncitorii de un simplu angajator

Într-un răspuns pentru Libertatea, Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (FRA) a precizat că nu comentează asupra propunerilor legislative individuale din țările UE, dar a menționat că rapoartele instituției subliniază măsurile pe care țările UE le-ar putea lua pentru a proteja lucrătorii migranți de exploatare, cum ar fi:

• Reducerea dependenței lucrătorilor de angajatori, prin eliberarea permiselor de ședere sau a vizelor care nu sunt legate de un singur angajator, de exemplu.

„Statele membre ar putea lua în considerare furnizarea de permise sectoriale (mai degrabă decât permise specifice angajatorului) pentru a permite lucrătorilor migranți să părăsească un raport de muncă de exploatare pentru a ocupa un loc de muncă la un alt angajator și să utilizeze mecanismele de plângere disponibile fără teama de a-și pierde statutul de rezidență”, recomandă agenția într-unul dintre rapoartele sale.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro