Termenul de „impaiat fiare” are sens si la propriu si la figurat. Sub pielea „fiarelor” din padure, care stau ca niste statui in sediul AGVPS, e un schelet metalic imbracat in paie si ghips, sau chit. Teoretic e simplu, practic insa maestrul Nicolae Burlacu, specialistul asociatiei in naturalizari, lucreaza cate sase sau sapte saptamani la o singura piesa. Are ceva bataie de cap. Desi este tanar, are 26 de ani, Nicolae e considerat de presedintele AGVPS, Neculai Selaru, cel mai talentat roman in domeniu. Actuala postura a lui Burlacu are la baza trei cauze: e serios, are inclinatie catre asa ceva si e un tip norocos.
In 1992 Nicolae Burlacu iesea din-tr-o scoala de meserii cu o diploma de ajutor de vanzator. „Diploma asta nu imi mai folosea la nimic. A trebuit sa ma reorientez”. A reusit sa se angajeze la AGVPS la atelierul de tamplarie. Dupa scurt timp a auzit ca in cadrul aceleiasi asociatii vanatoreste se plateste mai bine, conditiile de munca fiind insa mai dificile. Pentru bani s-a bagat. A lucrat cativa ani si „a furat” cateva secrete ale specialitatii. Pieile animalelor salbatice nu se argasesc la fel ca cele ale dobitoacelor domestice. „La un moment dat atelierul de argasit piei era pe punctul de a se desfiinta. Plecasera toti. M-am gandit sa plec si eu, dar m-a oprit domnul presedinte Selaru. Mi-a spus „ramai ca n-o sa-ti para rau. Ai putina rabdare”. Am avut rabdare si am avut noroc”, isi aminteste Burlacu.
Cu doi ani in urma, AGVPS a organizat o expozitie la care urma sa participe si premierul Adrian Nastase. Asociatia facuse o comanda in tara pentru un urs impaiat, un trofeu de vanatoare. „Cand au primit coletul si l-au desfacut s-au cam suparat. Arata a orice, numai a urs nu. Atunci m-a sunat domnul Selaru si mi-a zis sa merg la sediu. Mi-a prezentat aratarea si m-a intrebat daca pot sa-i fac ceva, sa-l repar cumva. Nu mai facusem naturalizari de animale, dar am zis ca o sa incerc. L-am dus la atelier, l-am desfacut si l-am facut din nou, dupa o poza cu ursi. Nu mi-a iesit la prima mana si l-am desfacut din nou. Am cerut celor de la tamplarie sa-mi faca un schelet de alte dimensiuni decat primul. Dar ei taraganau treaba, iar expozitia batea la usa. Asa ca i-am facut singur scheletul, din fier beton. Apoi am imbracat fierul cu paie si am pus pielea, pe care intre timp am reargasit-o. L-am desfacut si refacut pe urs de cinci ori, pana mi-a iesit.”
Dupa respectiva expozitie, presedintele AGVPS a prins incredere in Burlacu si i-a pasat toate comenzile de naturalizare. Ursi, mistreti, rasi, coarne de cerbi sau de capre negre, in general tot ce se vaneaza in Romania. Si nu numai. Una din comenzi consta in impaierea unui tigru de la gradina zoologica din Braila. „Din ce-am vazut, din ce-am studiat si din ce mi-am imaginat, am inceput sa lucrez din ce in ce mai bine. Am acum retete proprii de argasire si metode proprii de impaiere. Trebuie sa stii exact cate paie sa pui, unde, cat si asa mai departe”, spune Balan, omul care neavand o meserie a inventat una, in functie de cererea pietei. Mai mult, la aceasta ora are deja un ucenic, cum ar veni, primul „elev” al scolii de impaiat ursi.
Iar comenzile nu sunt putine. Romania este o tara in care se mai gaseste vanat de calitate exceptionala, spre deosebire de alte zone, unde populatii intregi au fost rase. Ca atare, tara noastra este vizitata frecvent de vanatori straini care platesc bine pentru asemenea escapade. Ce fac insa cu trofeul? Vanatorul este atasat profund fata de trofeul sau, aspect stiut din stravechime, cand acesta era ingropat impreuna cu cele mai indragite dintre trofeele sale. Vii in Romania, impusti ursul, il iei apoi in spinare si pleci cu el? Nu se poate.
Asa ca AGVPS ofera acum serviciul de naturalizari la un pret rezonabil. Cam jumatate din cel practicat in Occident, intre 200 si 300 de dolari bucata. Omul isi lasa adresa, lasa banii si dupa doua luni primeste acasa trofeul impaiat. Trofeele impaiate sunt impachetate in lazi, ca niste mumii egiptene, si trimise la destinatie pe vapor. Printre exponatele care asteapta sa fie livrate se afla si ursul impuscat recent in Romania de premierul Libanului, de pilda.
„A fost o intamplare fericita ca il avem pe Nicolae Burlacu. Pentru anul viitor vrem sa introducem aceasta meserie in nomenclator, sa facem un fel de scoala oficiala in domeniu, scoala care sa functioneze pe langa AGVPS. Vom deschide si un muzeu al vanatorii in actualul sediu, avem trofee speciale, recorduri mondiale in domeniu, precum si arme de vanatoare de colectie, cum este cea a lui Cuza, incrustata cu aur. Avem ce arata. Una peste alta, vrem sa dezvoltam o afacere de viitor. Comenzi pentru impaiat sunt destule si vor fi si mai multe, deoarece noi lucram cel mai ieftin si cel mai bine in Europa. Trebuie doar sa facem in asa fel incat sa se afle cat mai mult de oferta noastra. Este o meserie si o afacere de viitor. Speram ca acest viitor sa fie cat mai apropiat”, ne-a spus Neculai Selaru, presedintele Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania si autorul primului manual de specialitate pentru viitorii elevi ai scolii de impaiat ursi.

 
 

Urmărește-ne pe Google News