Comentează“E atât de frumos când vorbești cu copilul și îți zice: domnule profesor, eu sunt pe un vârf de deal că numai aici am semnal, că altfel n-am semnal. E ceva supertare când îți dai seama că ai reușit să-l capacitezi și să-l atragi”, povestește cu pasiune profesorul de zootehnie Dan Pavel, de la Liceul Tehnologic Dorna Cândrenilor, Suceava.
De pe un vârf de deal pe altul, dintr-un sat în altul, profesorii acestui liceu au reușit să îi țină aproape pe elevii lor. Profesorii le-au dat teme elevilor și ei s-au filmat în grădini sau în grajduri, muncind în gospodărie și aplicând ce au învățat la școală. Astfel că Tincuța a tăiat lemne cu drujba și a condus tractorul pe câmpuri, la muncile agricole, Gigi și-a ajutat vaca să fete și a surprins momentul pe cameră, iar Ancuța a plantat morcovi și a demonstrat că știe să dea cu sapa printre rândurile cu ceapă și usturoi. Toate filmulețele au fost puse pe pagina de Facebook a școlii.
Banii de navetă ai profesorilor contra tablete pentru elevi
Și profesorul Dan Pavel și-a ținut lecțiile online și a făcut și filmulețe cu diferite activități agricole. Una dintre ele, plantatul cartofilor. “Toată lumea știe să planteze cartofi, că doar îi plantăm de vreo 200 de ani în România. Dar sunt lucruri de finețe”, explică profesorul, mândru că locuiește la țară și la munte, pe deasupra.
Împreună cu colegii săi s-au mobilizat din primele zile când au aflat că mersul la școală fizic nu va mai fi posibil. Au făcut conturi pe o platformă online pentru toți copiii și profesorii și au început să lucreze.
“Nu a avut toată lumea calculatoare și tablete, și telefoane. Pentru cei care nu au avut mijloace tehnice, am făcut o inventariere la nivel de școală și din banii școlii, din banii profesorilor de navetă care au rămas în bugetul școlii – că în momentul în care nu s-a mers la școală, nu s-a plătit naveta – am cumpărat tablete pentru copii. Am cumpărat peste 30 de tablete și s-a făcut un proces-verbal, am mers la ei acasă și le-am dus tablete. Pentru cei cu situația cea mai grea și în familiile unde există trei-patru copii și nu pot sta toți pe același telefon”, a mai spus Dan Pavel.
“Agricultura se va face tot offline…”
Cu toții au avut de învățat din perioada asta în care au trebuit să respecte distanțarea socială, dar există lucruri care nu se pot schimba. “Un singur lucru nu se poate face însă online: să mâncăm online și să ne producem mâncare online. A nu se confunda cu comanda de mâncare. Agricultura se va face tot offline. Eu personal consider că învățământul online e un rău necesar, e un tratament contra răcelii, dar nu trebuie să facem din acest tratament un mod de viață”, spune profesorul sucevean.
Mă întreb oare de ce părinții care au potențial agricol, din mediul rural tot mai mulți amenință copilul și le spune că dacă nu învață ajung la coada vacii. Și uite-așa, involuntar, dar sigur, formă un fel de agrofobie, ruralofobie. Mulți tineri preferă să se ducă în oraș, că plătească chirie și să vină acasă doar sâmbăta-duminica să-și umple desaga.
Dan Pavel, profesor la Liceul Tehnologic Dorna Cândrenilor:
Dan Pavel iubește pământul și simplitatea vieții de la țară, pe care speră să le-o insufle și elevilor săi. “Am un prieten bun în Franța de la un liceu agricol și vine cu elevii la stagii în România. Și copiii îi spun: m-ai adus în România să învăț agricultură cum era acum 100 de ani în Franța? Și el le spune: uitați-vă mai bine, că ei reprezintă viitorul. Viitorul este pentru fermele mici și mijlocii”, povestește profesorul.
Elevii și-au mutat școala în grădină
Liceul din Dorna Cândrenilor și alte 11 din toată țara fac parte din programul “Mândru să fiu fermier”, realizat de World Vision, prin care sunt încurajați tinerii să aleagă învățământul agricol.
Pe Patrik Constantin, elev la Liceul Tehnologic „Cezar Nicolau” din Brănești, Ilfov, nu mai trebuie să-l convingi. Are trei hectare de pământ și o pasiune. Așa că din momentul în care a aflat că nu mai poate merge la școală sau la antrenamentul de fotbal, și-a petrecut mult timp în solar, printre răsaduri. Dar nu i-a fost deloc ușor să se adapteze la acest program în relanti. „A fost foarte greu, eu obișnuit în fiecare zi să plec, că eu fac și sport de performanță, fac fotbal. Și obișnuit fiind să mă duc la antrenamente, mi-a fost greu”, povestește tânărul. Patrik vrea să dea la Agricultură la terminarea liceului și în paralel o să continue și fotbalul de performanță.
Avantajele vieții la țară s-au simțit în pandemie
Dacă ar fi putut face practica de școală, elevii de clasa a XII-a de la Colegiul pentru Agricultură și Industrie Alimentară “Țara Bârsei” Prejmer, din Brașov, ar fi fost la rezervația de zimbri din Vama Buzăului. Cum nu au putut, profesorul lor, Flavius Foica, a mers pentru ei și le-a ținut o lecție filmată. “S-a transformat într-o lecție online ca să le atragă copiilor atenția. Că una e când le spui “distocie”, “parturiție” și el n-a văzut că asta înseamnă fătare, că n-a văzut”, explică profesorul brașovean care abia iese dintr-o lecție online ca să intre într-o ședință online, și tot așa.
Elevii din Prejmer au avut în marea majoritate tablete și telefoane să intre la ore. Și profesorii s-au adaptat repede. “Din 39 de profesori, un singur cadru didactic care este în pragul pensiei, maistru instructor, a avut ceva probleme și a trebuit susținut. Problema a fost că la rândul lor sunt părinți și trebuie să asigure locul la laptop și tabletă și copiilor lor”, a povestit profesorul Foica.
Copiii și-au pus roșii, și-au deparazitat mieii, și-au tuns oile și așa mai departe. Pe partea de practică agricolă, copiii au reușit foarte bine să își pună în practică cunoștințele de la școală. În timpul școlii, mai beneficiau și de scutiri de la aceste treburi pentru că părinții îi lăsau să învețe, aveau și navetă…
Flavius Foica, medic veterinar și director de liceu agricol
Dezavantajele care i se atribuiau înainte mediului rural s-au risipit. Dacă în orașe elevii n-au avut decât patru pereți și un calculator sau PlayStation ca să-și omoare timpul, cei de la țară au avut o grădină întreagă unde să lucreze și să învețe. Însă școala se poate face, cu adevărat, mai ales când profesorii și elevii se văd față în față:
“Putem gândi o strategie educațională în viitor de completare a procesului educațional și prin mediul online, dar să suplinească cu totul este o gravă eroare. Multe din abilități și competențe se vor pierde, pornind de la simpla socializare de care elevii au nevoie, în comportamentul pe care trebuie să îl dobândească în mijloacele e transport, în relaționarea cu colegii, cu profesorii și așa mai departe. Iar pentru școlile tehnologice să nu uităm că meseria se fură. Și atunci copilul trebuie să fie acolo.”