Rezultatul dezinteresului autorităţilor se vede în statistici. Un singur elev surdo-mut a reuşit să ia, anul acesta, Bacalaureatul. În şcolile
„Atâta timp cât limbajul mimico-gestual nu este recunoscut prin lege, clar, ca limbă oficială şi limba lor maternă, nu vom reuşi să ieşim din impasul în care se află această comunitate”, spune Adriana Săftoiu, deputat PNL, iniţiatoare a proiectului prin care se doreşte recunoaşterea oficială a limbajului mimico-gestual.
Adriana Săftoiu a vorbit cu elevii surdo-muţi şi spune că problema nu este doar a limbajului special, care este prevăzut şi în legislaţie, în Legea 448/ 2006, ci a faptului că aceste persoane au o limbă proprie, diferită de limba română.
„Este o ipocrizie, am auzit de la multe persoane că această lege nu se respectă. Eu vă spun, şi dacă s-ar respecta, lucrurile nu se vor rezolva în bine, pentru că în acea lege se vorbeşte despre faptul că aceste persoane pot folosi limbajul mimico-gestual. Nu, nu este vorba despre asta. Este o minoritate în sine, iar acest limbaj are propria gramatică, propria topică şi sintaxă. Este cu totul diferit”, spune parlamentarul, care arată că din această cauză, elevii au dificultăţi în a-şi finaliza studiile. Şi fără diplomă, pierd inclusiv şansa la o viaţă mai bună şi la integrare socială, în condiţiile în care unii ar putea să meargă inclusiv mai departe, la facultate.
Adriana Săftoiu a vorbit cu elevii surdo-muţi. Aceştia au venit în Parlament pentru a-şi prezenta nemulţumirile şi greutăţile cu care se confruntă în sistemul educaţional.
Elevul surd care trebuie să scrie eseu despre „foşnetul frunzelor”
Iar exemplul dat de aceştia arată cinismul funcţionarilor din Ministerul Educaţiei.
„Elevii surzi trebuie să scrie un eseu în limba română despre „foșnetul frunzelor”. Despre foșnet! (..) Acești copii învață în Limbajul Semnelor Românești (un limbaj care nu este, din păcate, unitar, adeseori depășit, fără reprezentare pentru anumite cuvinte) și li se cere să promoveze examenele, în scris, în limba română. O aberație, o nesimțire„, spune Săftoiu, care arată că Ministerul Educaţiei le cere acestor elevi să trateze aceleași subiecte, în scris, la fel ca auzitorii.
„Nu îmi dau seama dacă e prostie, rea voință, indiferență, dispreţ”, mai spune aceasta. Săftoiu afirmă că situaţia s-a schimbat după ce autorităţile au modificat modul în care aceşti elevi dau examenele. Înainte, aceştia dădeau un examen oral, care era punctat cu notă şi care îi ajuta la media finală.
Acum, acest test este punctat cu ADMIS sau RESPINS, iar lucrarea scrisă nu ţine cont de faptul că, în limbajul lor, aceştia se exprimă altfel şi, pentru noi, poate părea că este greşit.
Manuale care nu au mai fost schimbate din 1993, profesori care predau fără să ştie limbajul semnelor
Şi nu este singura problemă cu care se confruntă aceşti copii. Manualele după care învață sunt din 1993, iar profesorii care învaţă în aceste şcoli speciale, mulţi dintre ei, nu stăpânesc limbajul semnelor, astfel că predau cu ajutorul unor fişe.
Nici statisticile nu sunt la zi, în privinţa acestor elevi. Potrivit reprezentanţilor acestora, în 2012-2013 erau aproximativ 2.000 de elevi, de la clasa I şi până la clasa a XII-a. Acestora li se adaugă acei elevi care aleg să studieze în învăţământul de masă.
300.000 de români trăiesc zilnic cu neputinţa de a se exprima şi de a fi înţeleşi
300.000 de români surdo-muţi trăiesc, zilnic, frustrarea de a nu se putea integra într-o societate care nu în înţelege. Fie că vorbim de plata taxelor, sau de a cere ajutorul unei instituţii a statului, aceştia se lovesc tot timpul de zidul tăcerii.
Asta în timp ce Finlanda şi Austria sunt două ţări europene care au recunoscut prin Constituţie limbajul mimico-gestual.