Acolo, la munte, Alex s-a plâns mamei că îi vine să vomite, că-l dor umerii şi n-are chef să iasă afară din casă. Nu mai voia să mănânce, iar lumina şi soarele erau de nesuportat. Părinţii l-au dus de urgenţă la spitalul din Sinaia. Medicul de gardă l-a consultat, a spus că arată bine copilul, că pare a avea stare generală bună, iar pentru a pune un diagnostic coerent ar trebui să-l interneze.
Nepărând urgent, au decis să-l aducă în Bucureşti pentru investigaţii. Iar când au ajuns acasă, în Capitală, băiatul deja se simţea bine, nu mai acuza nici una din stările anterioare.
Plecarea în prima tabără
Alex îi spunea mamei că totul e ok şi că abia aşteaptă să plece în tabăra programată la început de vacanţă, peste câteva zile. Era extrem de nerăbdător, îşi făcea planuri şi îi asigura pe părinţi că totul e în ordine cu el. Însă, în dimineaţa plecării, băiatul le-a spus că nu vrea să mai meargă.
Într-una din zile, bunica şi-a sunat fiul şi l-a anunţat că Alex şi-a scos un dinţişor, dar spune că e ameţit. Acela a fost momentul în care părinţii au hotărât să-l ducă la spital pentru investigaţii serioase.
“Seara eram la doctor, la Medlife pediatrie. Analizele de sânge nu erau tocmai bune şi Alex a trebuit să rămână internat acolo împreună cu soţia. După câteva zile, medicii au luat hotărârea să ne facă un transfer la Spitalul Fundeni, pentru teste de specialitate”, mi-a povestit tatăl.
Apoi a început calvarul. Diagnostic: leucemie limfoblastică. O cunoştinţă ca-re- şi tratase tatăl de aceeaşi boală, cu rezultate excepţionale, le-a indicat o clinică din Koln şi i-a pus în legătură cu un profesor de oncologie pediatrică.
După un tratament de o lună la Fundeni, părinţii decid să ceară externarea pe propria răspundere, se urcă în avion cu Alex şi aterizează la Koln. La clinica Uniklinik, diagnosticul se confirmă. Alex începe chimioterapia. După prima lună de chimio apar şi reacţiile urâte.
Trimite ACUM un sms la 8828 cu textul ALEX şi donează 2 EURO! Banii se reţin o singură dată.
Transfer la Terapie Intensivă. E intubat. Mici operaţii. Apoi, coma indusă, aproape două luni. Factura medicală creştea şi tot creştea, dar părinţii aveau un singur gând: să-şi salveze copilul. Au trecut peste toate cu bine graţie medicilor şi dotărilor din clinica germană.
Acolo, spune tatăl, chimioterapia se face după un protocol din 2009, şi nu din 2002, cum se face în România. Alex a rămas însă cu o problemă: încă nu se deplasează decât cu scăunelul cu rotile. După comă şi încă o lună de chimio, muşchii picioruşelor sunt de bebeluş. Acum face câte o injecţie antitromboză pe zi în picior.
Îl dor şi muşchii, şi oasele şi lucrează cu un fizioterapeut pentru refacerea picioarelor, dar prioritară este leucemia. Pentru tratarea ei, Alex va trebui să stea în Germania şi să mai facă 6-8 şedinţe de chimioterapie.
Bani mulţi pentru a salva viaţa copilului
În acest moment, părinţii lui Alex, doi tineri cu venituri medii, sunt într-un impas financiar şi sunt nevoiţi să ceară ajutor pentru a-şi salva copilul. Când au plecat în Germania, n-au ştiut că înainte pot merge cu dosarul medical la Ministerul Sănătăţii şi să ceară să beneficieze de formularul S2, prin care costurile spitalizării sunt decontate de statul român.
Au aflat asta în clinica din Germania şi au început demersurile. Acceptul de finanţare l-au obţinut la sfârşitul lui octombrie 2015, dar şi vestea că pe perioada de dinainte vor trebui să plătească ei. Factura se ridică la peste 100.000 de euro.
Părinţii au reuşit să plătească câteva zeci de mii de euro din economiile familiei şi rudelor, dintr-un credit la bancă. Au rămas încă mulţi bani de plătit, iar ei nu mai au de unde să-i scoată. Mă uit pe hârtiile de la clinică. Cifrele sunt ameţitoare şi înţeleg spaima părinţilor care vor să-şi salveze copilul cu orice preţ.