Acesta a murit în Maignelay-Montigny (Franţa), la vârsta de 78 de ani, potrivit Mediafax.
Oana Orlea (pseudonimul literar al Mariei Ioana Cantacuzino) s-a născut pe 21 aprilie 1936, la Bucureşti, tatăl său fiind aviatorul Constantin (Bâzu) Cantacuzino, iar mama, Anca Diamandi.
Oana Orlea a fost nepoată prin alianţă a compozitorului George Enescu, decedat în 1955, la Paris.
A fost arestată în 1952, pe când era elevă în clasa a X-a, sub acuzaţia de complot şi acţiune subversivă împotriva statului, fiind condamnată la patru ani închisoare.
A fost eliberată după trei ani de detenţie, după care a lucrat ca ajutor de sudor pe un şantier din Bucureşti (1955-1956), taxatoare la IRTA (1959-1960), „şamponeză” la Cooperativa Higiena (1962 – 1965) etc.
A fost arestată din nou în 1960, în legătură cu un atac săvârşit în septembrie 1959 asupra unui furgon al Băncii Naţionale din Bucureşti („Operaţiunea Ioanid”) şi reţinută două luni la Miliţia Capitalei.
Oana Orlea a absolvit Liceul „I. L. Caragiale” din Bucureşti, secţia fără frecvenţă (1965).
S-a stabilit din noiembrie 1980 în Franţa, ţară în care a solicitat şi a obţinut azil politic.
A scris următoarele volume: „Calul de duminică” (schiţe şi povestiri), Bucureşti, 1968; „Ţestoasa portocalie” (roman), Bucureşti, 1969; „Numele cu care strigi” (schiţe şi povestiri), Iaşi, 1970; „Pietre la ţărm” (roman), Bucureşti, 1972; „Competiţia” (roman), Bucureşti, 1974; „Cerc de dragoste” (roman), Bucureşti, 1977; „Un bărbat în rândul lumii” (roman), Bucureşti, 1980; „Un Sosie en cavale”, Le Seuil, Paris, 1986 („Perimetrul zero”, Bucureşti, 1992); „Ia-ţi boarfele şi mişcă! Interviu realizat de Mariana Marin”, Bucureşti, 1991 (versiune în limba franceză: „Les Années volées. Dans le goulag roumain à 16 ans”, Le Seuil, Paris, 1991); „Le Pourvoyeur” (roman autoeditat), Compiègne, 2000; „Alexandra iubirilor” (roman), Bucureşti, 2005; „Rencontres sur le fil du rasoir” (schiţe), Gallimard, Paris, 2007.
În anul 2008, Editura Compania a realizat o nouă ediţie a dialogului-mărturie dintre Oana Orlea şi Mariana Marin, intitulată „Cantacuzino, ia-ţi boarfele şi mişcă!”, cuprinzând comentariile şi lămuririle autoarei la prima ediţie a cărţii, cea din 1991.