Comentează”Deși Jurgen Klopp – pentru pixul meu, cel mai inteligent antrenor al vremii noastre – e de părere că suntem într-un moment în care gândurile unui antrenor de fotbal nu sunt cele mai importante, am fost de acord, de la prima strigare, cu Cristi Chivu: „Dați dracului fotbalului, stați în case!”, își începe Radu Cosașu articolul din Gazeta Sporturilor.
”M-am conformat, am stat în casă consumând la maximum emisiunile sportive. Pot scrie fără nicio ezitare că nu am putut să dau dracului fotbalul. Știu de ce. Din cauza mea, numai și numai din cauza mea, a încăpățânării mele. Nu pot renunța – oricât ar fi de pesimiste aceste vremi – la condiția mea umană de microbist român și nici nu accept să renunț la acest termen, de microbist, necunoscut probabil în alte limbi ale lumii”, adaugă el.
Memoria unui fan al Progresului
”Mai mult: microbismul meu de fan Progresul sau UTA nu produce panică, nu produce gânduri negre, nu infectează și produce anticorpi împotriva ticălosului. Nu pot să dau dracului fotbalul fiindcă sunt dotat cu memorie, memoria aceea specială pe care tot savanții au descoperit-o la noi, memoria aceea care și după 20 de ani îți îngăduie să numești om cu om echipele Stelei, ale lui Dinamo, ale Craiovei, ba chiar și a Braziliei, campioana mondială din 1970..”, scrie Cosașu.
El argumentează de ce continuă să urmărească sport, plasându-se într-o altă tabără decât cea a cunoscutului comentator de la Eurosport, Emanuel Terzian, pe care îl citează declarând: ”că având în vedere cât mai am de trăit, nu mai vreau să-și piardă timpul privind meciurile lui Simeone…”, antrenorul lui Atletico Madrid.
Articolul integral aici.