Comentează
Mărturiile lui Titus Popovici provin din transcrierea, în cadrul romanului “Disciplina Dezordinii” (1998), apărut la patru ani de la moartea scriitorului, a unor discuţii purtate la nivel înalt la bufetul Marii Adunări Naţionale. Acolo, mai-marii zilei, nomenclaturişti cu state vechi, îi bârfeau în jurul unui pahar de coniac bun chiar şi pe lideri, depănând amintiri deocheate.
Bârfe la bufet
Iată câteva extrase semnificative din romanul lui Titus Popovici, publicate ieri de ziarul Puterea:
“În primii ani, bufetul era mai populat decât sala mare: la preţuri simbolice se găseau tot felul de preparate «speciale», iar munca de bază a chelnerilor, ofiţeri de securitate de la căpitan în sus, era uşurată de coniacul «Courvoisier », dezlegător de limbi care costa mai puţin aici decât rachiul de pere – «adio mamă!» – în oraş; aşa că am aflat de la Gheorghe Apostol (n.r.- comunist de frunte) că în închisoare Ceauşescu fusese «fetiţa» lui Gheorghiu- Dej; mai târziu, mi-au confirmat- o Chivu Stoica şi inginerul N. Celac, rezident în România anilor 40 al GRU, serviciul de spionaj al Armatei Roşii, organizatorul, printre altele, al evadării lui Dej din lagărul de la Târgu Jiu”.
Nea Nicu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej au fost prima dată colegi de închisoare la Doftana, în anii 30, acolo unde Ceauşescu, se pare, a fost anchetat pentru relaţii homosexuale chiar de o comisie condusă de Chivu Stoica, viitor prim-ministru al ţării (1955-1961).
În sprijinul ideii că Ceauşescu a avut o aventură homosexuală cu Gheorghe Gheorghiu- Dej stă şi faptul că aceştia au împărţit chiar celula închisorii din Târgu Jiu, unde nea Nicu – arestat din nou în 1940 – a fost transferat în 1943, găsindu-l acolo pe viitorul său mentor politic, Gheorghiu-Dej. În 1943, Ceauşescu avea 25 de ani, iar Dej, 42, cu 17 mai mult.
Citat de Puterea, scriitorul german Thomas Kunze, un biograf de-al lui Ceauşescu, aminteşte referitor la acest subiect: “O relaţie homosexuală între Ceauşescu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, ivită în condiţiile detenţiei, ar lămuri multe cu privire la evoluţia ulterioară a lui Ceauşescu. Mărturia lui Chivu Stoica, potrivit căreia, în ciuda incapacităţii sale dovedite, Ceauşescu a escaladat cu uşurinţă treptele spre cele mai înalte funcţii în stat, ar întări această ipoteză”.
Sub titlul “Un secret paralizant”, Dumitru Popescu, şi el un apropiat al sistemului comunist şi al lui Ceauşescu, a compus în memoriile sale câteva secvenţe elocvente despre homosexualitatea lui nea Nicu: “…nu apucase să cunoască femeia în scurta lui tinereţe de om liber, iar în închisoare, printre deţinuţii politici riguroşi moral, dar nu chiar ascetici, ar fi primit botezul focului în amorul intermasculin”, susţine Popescu, citat de Jurnalul Naţional.
Titus, «tătucul» filmelor comuniste
Scenarist al tuturor filmelor importante realizate înainte de 1989, Titus Popovici (1930 – 1994) a fost unul dintre cele mai influente personaje ale epocii.
Prozator talentat în anii tinereţii, Titus Popovici a devenit unul dintre favoriţii regimului comunist odată cu publicarea a două romane: “Străinul” (1955), în care ironiza stilul de viaţă burghez, şi “Setea” (1958), unde evocă împroprietărirea cu pământ a ţăranilor întorşi din război. Cele mai populare filme de dinainte de Revoluţia din 1989 poartă semnătura de scenarist a lui Titus Popovici. Printre ele, “Pădurea spânzuraţilor”, “Dacii”, “Mihai Viteazul”, “Cu mâinile curate”, “Ultimul cartuş”, “Actorul şi sălbaticii”, “Operaţiunea Monstrul”, “Secretul lui Bachus” sau “Lumini şi umbre”. Notorietatea câştigată în film l-a propulsat şi în ierarhia vieţii politice, ajungând membru al Comitetului Central al Partidului Comunist. Din această postură i-a cunoscut îndeaproape pe liderii ţării, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu. După Revoluţie, a dus o viaţă discretă, curmată în 1994, la 64 de ani, când a murit după un accident de automobil. La vremea respectivă, mulţi au dat crezare zvonului că Popovici a fost eliminat pentru că ştia prea multe despre nomenclatura comunistă.
foto: fototeca online a comunismului românesc