Traducere și adaptare.
Bună, prietene. Sunt eu, amicul tău de culoare.
Mă cunoști. Prietenul de culoare din liceu, din tabăra de vară sau de la muncă. Acela care te face să te simți mișto. Prietenul de culoare care te face să te simți tot timpul confortabil. Acel prieten de culoare despre care spui că „nu e precum ceilalți negri”.
Sunt prietenul care nu îți cere niciodată socoteală pentru greșelile pe care le faci. Sunt prietenul pe care îl folosești, cu care faci poze ca să arăți că nu ești rasist. De parcă asta ar fi o decorațiune pe care o cumperi din Target.
Mă vezi? Îmi poți auzi vocea de parcă aș fi chiar acolo, lângă tine?
M-ai observat? Voiam doar să văd ce faci. A trecut ceva timp de când nu am mai vorbit. Lumea trece prin multe în ultima vreme. Și eu trec prin multe.
Nu mai sunt prietenul de culoare pe care îl cunoșteai.
De fapt, nu am fost niciodată prietenul de culoare pe care îl credeai. Eram o umbră a mea.
Am crezut că dacă mă vezi ca om, întâi îți va păsa de mine și de ce ni se întâmplă nouă. Am crezut că vei asculta. Am crezut că mă vei crede. Pentru că sunt prietenul tău.
Dar am eșuat.
Pentru că atunci când au murit Tamir Rice, Sandra Bland, Eric Garner sau Philando Castile* ai țipat despre afaceri și geamuri sparte în loc să țipi despre oase rupte și vieți curmate. Te-ai plâns că a îngenucheat Colin Kaepernick în timpul imnului la prețiosul tău meci de fotbal, dar nu ai vorbit nici măcar o dată despre nedreptatea pentru care a îngenucheat.
Când am spus că #viețilenegrilorcontează, mi-ai spus că #toateviețilecontează.
Viața mea a devenit subiect de dezbatere. Viața prietenului tău de culoare s-a transformat în subiect de dezbatere.
Ai devenit avocatul diavolului. „Privește din ambele părți”, ai implorat. Ai luptat mai mult pentru dreptul de a avea o opinie decât ai luptat pentru mine și pentru dreptul meu de a respira. În loc să mă asculți, ai stat și ți-ai formulat argumentele.
Iar eu te-am lăsat. Te-am lăsat pentru că am crezut că e prea mult. Trebuie să fac ce trebuie, mi-am spus. Am ales, pentru tine, să fiu insignifiantă.
Dar acum prietenul tău de culoare s-a săturat. S-a săturat să te mai educe. Să te lase să copiezi de la el de parcă am fi în liceu.
Prietenul tău de culoare s-a săturat să ofere mai mult decât primește. S-a săturat să dezbată despre existența sa. S-a săturat să fie ignorat.
Prietenul tău de culoare s-a săturat să mai citească despre cum oamenii sunt „șocați și surprinși” că rasismul este încă la un nivel atât de alarmant. Prietenul tău de culoare s-a săturat să vadă că ești tăcut în privința asta, în timp ce postezi poze cu familia ta fericită, ca și când asta nu ar conta pentru tine. S-a săturat să vadă că postezi despre „rugăciuni pentru pace și iubire” în loc să faci ceva să schimbi asta.
Nici măcar o dată nu ai acceptat ideea că predecesorii tăi au profitat de pe urma rasismului față de persoanele de culoare. Că tu încă profiți de asta. Nici măcar o dată nu ai recunoscut că albii au fost primii prădători. Că albii au jefuit întreaga lume. Că tot albii sunt acum prădători.
Niciodată nu ai acceptat că ai putea fi o Amy Cooper și că e nevoie doar de o persoană de culoare ca să te enervezi.
M-am săturat să nu înțelegi, să nu asculți, să nu citești, să nu fi bun. M-am săturat să nu mă vezi.
Acum mă observi?
Prietenul tău de culoare nu se mai ascunde. Prietenul tău de culoare nu mai încearcă să-ți facă pe plac.
Prietenul tău de culoare este furios, rănit, plânge, țipă. Prietenul tău de culoare are nevoie de mai mult de la tine. Are nevoie să îi iei apărarea.
Prietenul tău de culoare are nevoie să îi fii prieten.
Tăcerea ta, nevoia ta de a fi avocatul diavolului, pasivitatea ta nu mai sunt acceptate.
E nevoie de mai mult. Ori mă vezi într-un totul, așa cum sunt, ori deloc. Ori lupți pentru viețile oamenilor de culoare, ori nu.
Viața mea contează mai mult decât confortul tău.
Mă vezi acum?
*Tamir Rice a fost un băiat de culoare de 12 ani, împușcat de un polițist pentru că a crezut că pistolul de jucărie pe care îl avea era adevărat.
Sandra Bland a fost o femeie afro-americană de 28 de ani, găsită moartă în celulă la trei zile după ce a fost arestată abuziv. Ea a fost oprită în trafic pentru un delict minor, dar polițistul a fost agresiv pe motiv că se temea pentru viața lui.
Eric Garner, un bărbat de culoare, a murit în același fel ca George Floyd: repetând de 11 ori „Nu pot să respir”, în timp ce un polițist îl ținea la pământ, cu brațul în jurul gâtului său. Agenții voiau să îl aresteze sub suspiciunea de trafic de țigări.
Philando Castile a fost împușcat de șapte ori de un polițist care l-a oprit în trafic și, spune el, s-a speriat când i-a zis că are o armă, deși nicio clipă nu a avut de gând să o scoată.