Scrisoarea săptămânii | Doctorii nu i-au dat şanse, dar Alex se luptă să trăiască

„În urmă cu 4 ani am dat naştere unui băieţel de 3.850 de grame şi 58 cm. Din greşeala unui medic rezident, copilului meu nu i s-a oxigenat creierul timp de 3 minute. A fost resuscitat şi adus la viaţă cu ajutorul aparatelor şi trei săptămâni a stat în salonul destinat prematurilor, la Terapie Intensivă. Doctorii mi-au spus atunci că puiul meu nu are mari şanse de supravieţuire şi că ar fi bine să nu îmi fac prea mari speranţe… Ba chiar, au încercat să mă «încurajeze» spunându-mi că sunt tânără şi că pot să fac alt copil. Azi, Alex, care a dovedit că e luptător, are 4 ani şi două luni şi e în viaţă. Din nefericire, e diagnosticat cu tetrapareză spastică şi deficit locomotor sever. Asta înseamnă că nu poate merge singur, nu mănâncă decât hrană pasată, nu îşi poate folosi mânuţele şi nu vorbeşte bine. Urmează un tratament medicamentos şi face kinetoterapie de când avea 3 luni. Progrese sunt, dar, ca orice mamă, vreau ce e mai bun pentru băieţelul meu. Ştiu că au apărut tratamente de recuperare de ultimă generaţie pentru această boală, care sunt însă foarte costisitoare, ajung la 400 de lei pe lună. Eu îl cresc singură pe Alex, pentru că soţul meu şi tatăl lui ne-a părăsit în urmă cu o jumătate de an, după ce mi-a zis că şi-a dat seama că asta nu e viaţa la care visa şi că e prea greu pentru el să facă faţă. De aceea, vă rog din suflet să mă ajutaţi şi să-i dăm o şansă lui Alex.”
Gabriela Bildea, Bucureşti
* Cititorii care ne cer sprijinul sunt rugaţi să ne trimită scrisorile însoţite de fotografii şi de un număr de telefon
** Libertatea nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul scrisorilor primite de la cititori

Urmărește-ne pe Google News