ComenteazăDintr-o clădire răcoroasă de pe Calea Griviței 216, unde funcționează una dintre puținele cantine sociale ale Bucureștiului, Floriana iese în arșița verii și se îndreaptă spre stația de autobuz. Femeia în vârstă de 61 de ani cară într-o sacoșă mâncarea pe care a primit-o pentru sfârșitul săptămânii: „praz și cărniță”, „supă de găluște cu pui”, „piure de cartofi cu fripturică”.
Când vorbește despre carne, Floriana folosește diminutive. Carnea e printre „bunurile de lux” pe care femeia nu și le-ar permite din veniturile proprii. De pește nici nu încape vorba, „departe de noi”.
Are cancer și o pensie de boală de 1.000 de lei pe lună. Cât a muncit, s-a descurcat, dar de când s-a îmbolnăvit, a fost „la limita supraviețuirii”. Și-a făcut dosar social pentru hrană. „Dacă nu era cantina socială, eram muritoare de foame. Am o mică bază aici.”
„Mă uit și plec”
În ultima vreme, tot mai multe alimente au devenit „de lux” pentru ea, ca pentru alte milioane de români. Cireșe nu și-a permis să-și cumpere niciodată anul ăsta. A gustat câteva doar pentru că a primit de pomană, în curtea unui cimitir. Pepenii i-a privit la piață și a mers mai departe.
„Mă uit și plec”, își rezumă femeia comportamentul de „shopping”.
Roșiile caută să le ia pe cele „mai lovite” pentru că sunt mai ieftine. Brânza a intrat și ea la categoria produselor inaccesibile. „Nu-mi permit. E un lux! Dacă cumpăr la două săptămâni o bucățică, e bine. Ouă ne mai dă de la cantină. Am renunțat la multe, la multe”, rezumă femeia.
Dintr-un sector în altul, după hrană
Ca să ajungă la cantina socială din Griviței, în sectorul 1, Floriana trebuie să schimbe trei mijloace de transport. Locuiește în cartierul Andronache, aproape de Voluntari, în sectorul 2. E un drum de aproape trei ore, dus-întors, pe care e nevoită să îl facă uneori și de cinci ori pe săptămână. „Vă dați seama că suntem disperați”, spune femeia.
Povestește că, până acum un an, lua caserolele cu mâncare de la cantina Bucur, din același sector în care locuiește.
Cantina redeschisă de Gabriela Firea acum doi ani, după renovare, e iar în renovare
Cantina Bucur, care deservea 32 de beneficiari din sectoarele 2 și 3, e în prezent închisă. La fața locului nu există însă niciun semn care să anunțe că e suspendată activitatea. Nici pe site-ul DGASMB nu apare nimic.
„E în renovare”, explică directorul general al DGASMB, Cosmina Simiean. „E închisă mai de mult din cauza unei țevi de gaz care a crăpat.”
În mai 2020, Gabriela Firea, pe atunci primarul Bucureștiului, anunța redeschiderea cantinei Bucur, care tocmai fusese renovată și modernizată. La distanță de doi ani, cantina e, din nou, în renovare.
12 cantine sociale licențiate în București
În Capitală există doar 12 cantine sociale licențiate, conform datelor Ministerului Muncii. Cinci sunt de stat, iar șapte, private. În listă apare și cantina Bucur, închisă de facto.
În jur de 800 de persoane din București primesc hrană la cantinele sociale administrate de DGASMB și DGASPC-uri (direcțiile de sector de asistență socială și protecția copilului, n.r.), spune Cosmina Simiean.
Alte câteva sute de oameni mănâncă la cantinele administrate de culte religioase sau la cantine private. Și acolo a crescut cererea. De exemplu, la cantina socială Sfânta Ana, administrată de Asociația Diaconia Filiala Sector 2, numărul beneficiarilor a crescut de la 40 în 2019 la 100 în 2021, spune Paul Riglea, administratorul cantinei.
La cantina de stat din Griviței, unde vine și Floriana, sunt 97 de beneficiari, jumătate dintre ei copii, explică Alina Bălan, șef de serviciu al cantinei. Pentru aproximativ 20 dintre aceștia, care nu se pot deplasa, mâncarea e livrată la domiciliu.
La celelalte două cantine funcționale din subordinea DGASMB vin 39 de oameni la cantina Ominiș (dintre care 3 minori) și 180 la cantina Ferentari (dintre care 141 de minori).
În pandemie, cererea a explodat. Găteau și 2.000 de meniuri pe zi în perioada stării de urgență. Pe ușa instituției a rămas de atunci un anunț în care se spunea că vor fi hrăniți doar cei cu nevoi reale, un număr însemnat „nefiind cu adevărat în nevoie”. Mesele gratuite erau destinate categoriilor sociale cu risc de infectare cu SARS-CoV-2, anume vârstnici și persoane nedeplasabile sau greu deplasabile.
Bugetul anual alocat de Primărie pentru cantinele sociale pentru 2022 este de 12.540.000 de lei.
Rușinea că ești sărac
Cifrele beneficiarilor, de ordinul sutelor, nu arată însă dimensiunea reală a problemelor sociale din Capitală. Oamenii se feresc să aplice, pentru că există încă multă stigmă în jurul programelor de sprijin social, precizează Alina Bălan.
„În general, oamenii încearcă să ascundă. Nu ar trebui să fie o rușine că nu te ajungi. Sunt vremuri în care nimeni nu se ajunge, nici angajații de aici”, spune ea.
Nici legislația sau birocrația nu ajută. „Dacă ai datorii sau amenzi sau impozite neplătite, legea este în așa fel că nu ai voie să beneficiezi de servicii. Dar dacă sunt sărac, e normal că nu am cu ce să îmi achit datoriile astea.”
Ca să mănânci gratuit de la cantinele statului, trebuie să ai venituri sub 142 de lei pe lună, pe membru de familie.
„Este delicat, nu s-au mai majorat sumele astea de foarte mulți ani. Probabil s-a uitat de această categorie”, adaugă Bălan.
Dacă depășești această sumă, trebuie să plătești 30% din venitul pe persoană, fără ca suma să depăşească costul meselor servite. „Bătrânii, în general, cei care au muncit, plătesc. Și asta e o problemă, pentru că pensiile sunt foarte mici. Și normal că nu îți convine să dai ăia 30%. Cu ei poate îți achiți întreținerea”, completează șeful de serviciu.
Milioane, în risc de excludere socială
În realitate, cifrele disperării sociale din România sunt de ordinul milioanelor. A spus-o chiar Ministerul Muncii la începutul lunii iunie, când anunța un ajutor unic de 700 de lei pentru aproximativ 3,3 milioane de pensionari cu venituri sub 2.000 de lei.
Odată cu creșterea prețurilor la utilitățile publice și bunuri de consum, în special la hrană, milioane de români se află în risc de excludere socială, preciza ministerul.
„Asta e. Cine are să trăiască, cine nu să ducă dorul”, spune Floriana.
Pe lângă acel ajutor unic de 700 de lei care ar trebui oferit în iulie, Guvernul a mai aprobat, la începutul lui mai, printr-o Ordonanță de Urgență, alocarea unor tichete sociale în valoare de 250 de lei, pentru aproximativ 3,1 milioane de persoane vulnerabile. Până pe 6 iulie au fost emise 1 milion de carduri pe care se încarcă ajutorul de 250 de lei pentru alimente și mese calde, informează Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.
Dor de kaizer
La cantina socială de stat din Griviței sosește și Eugenia, o femeie de 44 de ani, cu un ghiozdan în spate. E înscrisă în al treilea an al programului „A doua șansă”, împreună cu soțul ei.
Așa cum Floriana vorbește cu dor de brânză, fructe și alte alimente pe care nu și le permite, Eugenia visează la kaizer. Zilele trecute cumpărase cineva în fața ei la magazin și a simțit mirosul. A spus că își dorește să ia kaizer pentru ea și copii, să le facă un platou. „Mâncăm toata ziua numai cartofi cu ouă și cu roșii”.
Înainte să se înscrie la „A doua șansă”, avea doar șapte clase absolvite. Nu a susținut-o nimeni, nici părinții, nici soțul. S-a zbătut să își crească cei patru băieți. Principala ei grijă a fost ca aceștia să se țină de școală, să ducă o viață mai bună ca a ei. La cantina socială vine de mulți ani, de când erau copiii mici. La muncă nu putea să meargă, pentru că nu avea cu cine să-i lase.
Pentru că beneficiază de un ajutor pentru plata chiriei pe o perioadă de doi ani, femeia are de făcut 110 ore în folosul comunității lunar. După ce își ridică pachetele cu hrană rece de la cantină, pornește spre căminul studențesc de la Leu, unde are de făcut curățenie. Acolo sunt cazați în prezent refugiați ucraineni. Mai muncește și la SocialXChange, un magazin caritabil din Crângași.
„E greu din toate părțile. Mai lăsăm noi de la noi, ne gândim că Dumnezeu le rezolvă pe toate. Trebuie să mai lăsăm unele nevoi și în grija lui”, spune Eugenia, îndepărtându-se.
Dosar cu șină pentru hrană
În fața cantinei mai rămâne Marian, un bărbat fără adăpost care speră să obțină o porție de hrană. Așteaptă vreo jumătate de oră, apoi pleacă cu mâna goală.
„Am mai fost aici pentru hrană, dar nu mi-a dat”, spune el.
Hrana se primește doar dacă ai depus un dosar și în urma unei anchete sociale. Dosarul pentru a te înscrie la cantină socială de stat include acum o copie după buletin, certificat de venit de la ANAF, talon de pensie (în cazul pensionarilor) sau adeverință emisă de unitatea de învățământ pentru elevii care beneficiază de bursă. După ce depui dosarul, asistentul social face o anchetă să vadă dacă te încadrezi.
Și dacă ar vrea să își facă dosarul pentru a beneficia de o masă caldă, Marian nu ar avea cum. Nu are buletin.
În mai 2020, fostul primar Firea spunea că a redus birocrația, numărul documentelor necesare pentru a beneficia de hrană la cantinele sociale scăzând de la 11 la 5.
Într-un răspuns al Direcției pentru Evidența Persoanelor, la solicitarea ziarului, se arată că, la nivelul Municipiului București, numărul de CIP-uri eliberate cu motivul „lipsă locuință”, doar în anul 2022, este de 1.430.
Autoritatea subliniază însă că nu toți încadrați cu acest motiv sunt „persoane lipsite de adăpost”, ci aici sunt incluse și alte categorii de cetățeni, de exemplu, „cei care nu pot prezenta dovada adresei de domiciliu”. Statistica însă nu reflectă fidel realitatea, o confirmă și autoritățile.
Cum funcționează o cantină socială privată
Marian ar putea beneficia însă de o porție de mâncare la cantina socială privată, care funcționează chiar vizavi de cea a statului, pe Calea Griviței 355-357, în incinta Griro Tower, unde așteaptă câteva zeci de oameni, la doar zece minute de la deschidere. Sunt în mare parte bărbați și bătrâni, aproape toți cu câte o pungă de plastic sau o plasă de rafie în mâini.
Și aici e nevoie de un dosar, însă mai subțire. Beneficiarii trebuie să prezinte buletinul, talonul de pensie sau adeverința de la ANAF că nu au venituri. Ulterior, se face și o anchetă socială, similar cu procedura de la stat, explică pentru Libertatea Gabriel Ciobotaru, președintele Asociației Șansa Ta, care administrează cantina împreună cu un mare lanț de supermarketuri.
Însă, dacă un beneficiar nu are buletin – sau chiar certificat de naștere –, angajații ONG-ului nu îl ajută doar cu mâncarea, ci și să obțină documentele de la Poliție.
Dacă vin fără documente, le dăm să mănânce. Îi notăm numele și îl îndrumăm să-și facă un document de identificare, să aibă ceva la mână.
Gabriel Ciobotaru, președintele Asociației Șansa Ta:
În căutarea unei mese calde
Așa e și cazul lui Florentin. Vine la cantină de două săptămâni, dar nu zilnic. Spune că n-a arătat niciun document până acum, deși are buletin. Veniturile, în schimb, nu sunt o certitudine pentru bărbatul de 55 de ani. Câștigă din ce găsește de muncă cu ziua – „până-ntr-o mie”, estimează el. A lucrat ca zidar o viață, acum face treburi mai ușoare, din cauza problemelor de sănătate.
Florentin își trage pălăria pe spate și oftează când se gândește cum a ajuns aici. „În urmă cu doi ani, în pandemie, m-am operat de hernie. Medicul mi-a zis: «gata cu munca». Dar eu am tot căutat, m-am dus și într-o parte, și-n alta. Nimeni nu m-a vrut. Dar n-am făcut actele să ies la pensie”, spune bărbatul, în timp ce-și împăturește meticulos punga de plastic în care-și va lua alimentele.
Se descurcă singur, cu banii pe care-i câștigă, dar de gătit nu știe. Iar scumpirile l-au împins să caute un loc care să-i garanteze o masă caldă pe zi.
Meniul zilnic e gândit de bucătarul-șef
„Mâncarea e foarte bună, am și slăbit de la ea. E sănătoasă, e cum îmi place mie”, confirmă și Mihai, în vârstă de 53 de ani.
Vine din luna aprilie aici și aduce numai laude bucătarilor. A lucrat și el zece ani în bucătărie, la o cafenea din Herăstrău: „Am spălat vase, că nu le-aveam cu cuțitul”. Acum e pensionar pe caz de boală. Are o afecțiune oculară și diabet, dar spune că nu îi trebuie mâncare specială. „E foarte bună asta! Mâncare care să te hrănească, sățioasă.”
Gătesc 1.000 de porții pe zi, 400 rămân la cantină
Mihai are o pensie de 1.100 de lei și spune că nu și-ar fi permis să-și depună dosarul social la stat. „Acolo te caută la buzunare. Eu cu ce mai rămân dacă ei îmi iau 30%?”
Și la cantina privată există, însă, posibilitatea să plătești pentru o masă caldă, explică Gabriel Ciobotaru. „Dacă au salarii mai mari sau dacă sunt bolnavi și nu-și pot găti, atunci pot cotiza aici.”
În bucătăria din Griro Tower nu se prepară mâncare numai pentru beneficiarii care vin aici. Zilnic, cei 12 angajați pregătesc 1.000 de porții. Dintre acestea, 96 merg, prin Glovo, către beneficiarii nedeplasabili. În jur de 400 rămân la cantină, dar nu sunt consumate toate în fiecare zi.
„Diferența o trimitem la ONG-uri, cum sunt cele pentru persoane cu handicap. Facem și pentru refugiații din Ucraina. Cei de la sectorul 6 vin și iau pentru ei. La începutul războiului, am făcut și 3.000 de meniuri pe zi”, explică Ciobotaru.
„Omul din Gara de Nord”, în completarea ajutorului de la cantină
Pentru Mihai și mulți alți oameni care vin aici, cantina socială e singura sursă de mâncare gătită în timpul săptămânii. El se mai duce să mănânce în weekend la fiul lui. Însă banii nu-i ajung să-și cumpere nimic din magazine. Totul se duce pe facturi și medicamente.
Se descurcă cu un alt tip de ajutor. Lunea, miercurea și vinerea, la ora 20.00, se strânge alături de alții la Gara de Nord. Acolo are „un om care ne dă hrană: pâine, lactate, pateuri, fructe și legume”, explică Mihai. „Chestii care expiră a doua zi”, îl completează un bărbat de alături.
Calitatea „omului de la Gară” e disputată printre bărbații strânși în fața cantinei: unii spun că e de la primărie, alții că e de la un supermarket. Cert e că la Gara de Nord nu e nevoie de niciun act, de nicio poveste, așa că oamenii se așază și de două ori pe seară la coadă.
„Mi-am amanetat telefonul ca să mă descurc”
În cantina aflată la demisolul clădirii sunt cinci mese lungi, aproape toate ocupate. Majoritatea celor care s-au așezat sunt bărbați. Femeile vin și iau caserolele acasă. Una dintre ele este Claudia.
Femeia de 51 de ani vorbește resemnată despre cum se descurcă în această perioadă. „E foarte greu. Am două bănci de plătit și doi copii, care au rămas la fostul concubin. Mă duc la ei o dată pe lună să-i văd”, spune ea.
Claudia are venituri de 1.700 de lei pe lună, însă nu-i ajung pentru toate cheltuielile.
Mi-am amanetat telefonul ca să mă descurc. A costat 500 de lei și eu l-am dat cu 200. Ca să pot să mă duc la copii, să le duc săndăluțe.
Este pensionată pe caz de boală de 18 ani și nu și-a găsit de lucru decât la o biserică, unde spune că face 15-20 de lei pe zi.
„Sunt fiică de ofițer SRI. Mă bătea tata numai în cap. La 33 de ani, am făcut o depresie puternică și părinții au hotărât să mă pensioneze. Eu am lucrat cu carte de muncă, în secretariat”, susține femeia. Face o pauză scurtă și-și continuă povestea. Azi, spune ea, se înțelege mai bine cu tatăl ei care o ajută periodic cu unele facturi. „El are 58 de milioane (5.800 delei, n.r.) pensie.”
***
Dacă doriți să ne povestiți despre cum v-au afectat scumpirile la alimente și energie, ne puteți scrie la alexandra.serban@libertatea.ro și diana.mesesan@libertatea.ro.