Refacerea României Mari, pericolul maghiar și apărarea valorilor tradiționale; valori creștine versus secularizare și familie versus minorități sexuale. De la populismul ultranaționalist din anii ’90 până la cel cu tentă religioasă promovat de Becali sau socială, marca Dan Diaconescu, ideile s-au tot repetat în programele partidelor antisistem.
Aceștia sunt premergătorii AUR din politica românească:
- 1990 – Partidul Unității Națiunii Române (PUNR)
- 1991 – Partidul România Mare (PRM)
- 1999 – Partidul Noua Generație (PNG)
- 2011 – Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD)
Ca formă politică, populismul înseamnă înainte de toate apelul la popor, de obicei împotriva elitei, de multe ori însă și împotriva marginalilor și a străinilor
Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas (2000):
PUNR – Epoca Gheorghe Funar
Partidul Unității Națiunii Române (PUNR) s-a înființat în primele luni ale lui 1990. La scurt timp, el obține primele mandate, în special în Transilvania, unde promovează un discurs antimaghiar. La alegerile parlamentare din 1992, PUNR obține 7,7% la Camera Deputaților și 8,1% la Senat.
Gheorghe Funar este liderul care a marcat istoria partidului. Ales primar al Clujului în 1992, el rezistă în această funcție până în 2004, când este învins de Emil Boc.
Între timp, Gheorghe Funar a schimbat partidul, el trece în 1997 la PRM.
PUNR dispare în 2006, când fuzionează prin absorbție cu Partidul Conservator.
PRM – Era Corneliu Vadim Tudor
Partidul România Mare (PRM) a fost înființat în 1991 de Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu. Cu un an înainte, cei doi lansaseră o revistă cu același nume, care avea să rămână o pârghie politică importantă pentru Corneliu Vadim Tudor.
Apogeul carierei pentru Vadim Tudor îl reprezintă locul doi obținut la alegerile prezidențiale din 2000, care au câștigate de Ion Iliescu.
În același an, PRM bate și el recordul, clasându-se pe locul doi, în urma PSD cu 26,43% la Senat și 24,35% la Camera Deputaților.
La alegerile din 2004, PRM obține în jur de 13 procente în cele două Camere, iar liderul partidului se clasează pe locul al treilea la prezidențiale, cu 12,57%.
În 2008, PRM nu depășește pragul electoral și nu intră în Parlament. Formațiunea intră în anonimat după dispariția lui Corneliu Vadim Tudor, decedat în 2015.
PNG – Becali îl preia în 2004
Partidul Noua Generație a fost înființat în 1999 sub bagheta fostului primar al Capitalei Viorel Lis. Partidul intră sub lumina reflectoarelor abia în 2004, când este preluat de George Becali, patronul echipei de fotbal Steaua București.
În ciuda vizibilității liderului, partidul nu reușește să performeze. Atât la alegerile din 2004, cât și la cele din 2008, partidul lui Becali obține puțin peste două procente.
George Becali schimbă numele formațiunii în Partidul Noua Generație Creștin Democrat și cultivă apropierea de BOR. Între lideri se numără și Helmut Duckadam, „eroul de la Sevilla”.
Partidul Poporului – Dan Diaconescu
Partidul Poporului a fost înființat în 2011 la inițiativa realizatorului TV Dan Diaconescu. Formațiunea obține un scor foarte bun la alegerile parlamentare din 2012, când devine al treilea partid ca importanță din România: 14,65% din voturi la Senat și 13,99% la Camera Deputaților.
Fără o doctrină clară, partidul este dependent de figura liderului său și intră într-un proces de disoluție după ce Dan Diaconescu este condamnat la închisoare pentru șantaj.
PP-DD fuzionează prin absorbție în 2015 cu UNPR, formațiune condusă la acea vreme de Gabriel Oprea.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro