Comentează“O fortăreață militară pe jumătate locuită, pe jumătate ruinată”, așa descrie Florin Rădoi prima zi în care a călcat în Terezin, o localitate aflată la doar 70 de kilometri de Praga. Cu prea mult timp liber la îndemână, după ce restricțiile impuse de autoritățile cehe la începutul pandemiei l-au trimis într-un neașteptat concediu fără plată, a plecat să exploreze Cehia alături de-un prieten american din capitala Cehiei, Rickman Manore.
Și o aventură fără nicio direcție s-a transformat într-un documentar de 16 minute, intitulat “Terezin. Fortăreața Minciunilor”, filmat cu o dronă și un GoPro.
Destinația finală, Auschwitz
și-au pierdut viața în lagărul de concentrare nazist din inima Boemiei.
Cei mai mulți au murit din cauza malnutriției și a bolilor alimentate de condițiile insalubre. Iar alți 88.000 au plecat de aici spre o moarte sigură în lagărele de exterminare din est. Destinația finală, Auschwitz.
“Se simte în aer istoria dură a locului”
“În Cehia nu au existat restricții atât de dure, cu declarații pe proprie răspundere și polițiști pe toate străzile. Puteai fără probleme să ieși undeva în natură. L-am luat pe Rick cu mine, pentru că e mai în vârstă și e și singur aici”, povestește Florin Rădoi.
Cei doi au plecat la drum echipați cu drona inginerului român. Aveau de gând să o testeze peste tot pe unde ajungeau, iar într-o zi din martie au ridicat-o prima dată deasupra pădurii de cruci de la Terezin.
Nu știam absolut nimic înainte să pășim în acel oraș, care la prima vedere îți dă un sentiment dezolant. Se simte în aer istoria dură a locului. Și din ce am simțit atunci s-a născut acest proiect.
Florin Rădoi, inginer român din Cehia:
Pentru că muzeul lagărului era închis din cauza restricțiilor, cei doi au intrat pe Google pentru a afla ce s-a întâmplat la Terezin. Și au descoperit un lagăr atipic, creat de naziști tocmai pentru a ascunde adevărul așa-numitei “soluții finale”, în care viața culturală a evreilor a continuat în ciuda terorii la care erau supuși în întreaga Europă.
Nu știu cât pot să vorbesc despre o alegere conștientă de a face acest film
Florin Rădoi, inginer român din Cehia
Scenografia discriminării e scenografia morții condiției umane
“Pentru mine, ce s-a întâmplat aici e o poveste mult mai profundă. Terezin a fost o scenă de teatru uman. Mulți evrei au fost păcăliți să-și vândă proprietățile pentru a se muta în acest lagăr. Iar naziștii au pus aici în scenă diferite evenimente pentru a distrage atenția comunității internaționale de la ororile care aveau loc în alte părți”, povestește Rădoi.
Pentru că sute de evrei danezi au fost deportați spre lagărul de concentrare din Boemia, Crucea Roșie din Danemarca a solicitat o vizită la Terezin. Naziștii s-au dovedit deschiși solicitării, pentru că voiau să le demonstreze vesticilor că evreii deportați sunt în siguranță.
Într-o scenografie atent exersată, Terezin avea să fie folosit drept un alibi pentru Holocaust.
Înainte de vizită, peste 7.000 de prizonieri evrei, cei mai mulți bolnavi, bătrâni ori cu dizabilități, au fost trimiși spre Auschwitz pentru a nu strica imaginea lagărului de la Terezin.
Iar cei rămași s-au bucurat de câteva luni de trai bun, care au dat bine pe cameră în timpul înregistrării filmului de propagandă “Fuhrerul dăruiește un oraș evreilor”. Filmul nu a ajuns niciodată să fie distribuit, căci, nouă luni mai târziu, Aliații aveau să cucerească Berlinul și să pună capăt terorii naziștilor în Europa.
Un alt fel de fake-news
“Terezin a fost un centru de propagandă pentru naziști, iar acest lucru mi se pare extrem de relevant în epoca fake-news-ului. E important să vedem cum istoria riscă să se repete atunci când nu suntem atenți la lecțiile trecutului”, explică Florin Rădoi.
Documentarul de 16 minute, urcat pe YouTube cu ocazia aniversării a 75 de ani de la victoria Aliaților în Europa, le-a deschis celor doi mai multe uși decât se așteptau.
Inginerul român este acum în discuții cu două case de producție din America pentru realizarea unei miniserii despre crimele naziștilor, dar și a unui lungmetraj concentrat pe poveștile personale ale evreilor de la Terezin.
“Sincer, nu mă așteptam să ajungă la atâția oameni. Și, dincolo de toate aprecierile pe care le-am primit din Israel, noi suntem deja determinați să continuăm să spunem povestea lagărului de la Terezin”, afirmă Rădoi.
Revista de desene de la Terezin
În viitorul lungmetraj are de gând să includă povestea unui evreu care a supraviețuit după ce a reușit să îmblânzească fioroșii câini care-i mânau pe prizonieri în vagoanele cu destinația Auschwitz, dar și aspecte care demonstrează viața culturală intensă a evreilor, inclusiv povestea unui copil care a făcut o revistă de desene la Terezin.
“Sunt niște unghiuri pe care nu am putut să le explorăm foarte bine și asta pentru că, atunci când am decis să facem acest film, muzeul era închis”, spune el.
“Dar pentru lungmetraj vom avea și un consultant, o doamnă care pe lângă istoria personală care o leagă de acest lagăr, a lucrat în calitate de curator și la interviurile cu supraviețuitorii de la Terezin”, continuă Rădoi, inginer român din Cehia.
Pentru cei doi, munca de documentare din spatele scurtului film a lăsat urme adânci. Românul recunoaște că nu știa decât niște date generale despre Holocaust înainte de a ajunge la Terezin.
Ți se ridică părul pe mână atunci când vezi imaginile cu copiii care cântă opera unui compozitor evreu care a trăit în lagăr. Sunt imagini cu oameni care șterg cu periuțele de dinți străzile, au fost amenajate magazine false cu obiecte care aparținuseră celor care plecaseră deja spre Auschwitz.
Florin Rădoi:
Pe lângă lungmetrajul despre Terezin, cei doi mai au în plan să realizeze și un scurt documentar despre crimele comise de naziști în sătucul francez Oradour-sur-Glane, unde peste 600 de localnici, inclusiv femei și copii, au fost masacrați de trupele SS în iunie 1944.
*Într-o versiune anterioară a acestui text, se făcea referire la o pădure de cruci. Era vorba de fapt despre pietre funerare, nu cruci. Ne cerem scuze pentru această eroare.