ComenteazăLeo Ramirez este coordonator în cadrul unei companii din Florida, SUA. Uneori se simte frustrat, în postura în care se află: un angajat în vârstă de 47 de ani, fără copii.
„Este un loc de muncă foarte orientat spre familie”, explică el. Un loc cu evenimente sociale frecvente, cum ar fi picnicurile, și alte petreceri pentru angajați. Acestea ar trebui să fie ocazii distractive, dar pentru el nu sunt așa. „Colegii mei mă fac să mă simt vinovat – neintenționat, desigur – că în acele zile stau la lucru mai mult ca restul, în timp ce toți ceilalți au scuza de a merge acasă, să se pregătească împreună cu familia și copiii lor”, explică Ramirez pentru BBC.
Ramirez povestește că aude de la colegi lucruri de genul: „Haide, Leo, știi că dacă ai avea și tu copii, lumea ar închide ochii dacă ai pleca mai devreme, când ai avea nevoie”. Dar asta nu se întâmplă în realitate. Bărbatul spune că înțelege nevoile colegilor și ajută atunci când poate.
Nu-l deranjează să lucreze în vacanțe, astfel încât colegii săi cu copii să aibă timp să stea cu familiile lor – de Crăciun, de Ziua Recunoștinței, de exemplu.
Ceea ce îl deranjează însă este când i se cere să fie responsabil pentru mai multe weekenduri consecutive, deși o astfel de sarcină ar trebui să fie împărțită în mod egal tuturor angajaților.
Mulți dintre angajații fără copii au povești similare. Ei înțeleg că poate fi o provocare incredibilă pentru colegii lor să jongleze cu responsabilitățile de la locul de muncă și cele de acasă, unde au și rolul de părinți – în special în timpul unei pandemii globale și mai ales în locuri fără sprijin suplimentar din partea statului pentru părinți. Dar în cele din urmă, angajatorii sunt cei care trebuie să se asigure că există un echilibru între viața personală și cea profesională a fiecărui angajat, indiferent dacă aceștia au sau nu copii, mai notează BBC.
Tot mai mulți adulți fără copii
În multe țări, ponderea persoanelor fără copii este în creștere. În Anglia și Țara Galilor, de exemplu, femeile care au împlinit 45 de ani în 2018 aveau de două ori mai multe șanse să nu aibă copii decât generația mamelor lor (19% față de 9%). Un model similar există și în SUA.
Deși oamenii fără copii nu mai sunt demult o excepție, mulți dintre ei încă se confruntă cu anumite bariere la locul de muncă.
Unii declară că sunt promovați mai greu sau nu primesc creșteri salariale, deoarece managerii cred că doar părinții care lucrează au nevoie de bani în plus.
Politicile unui program de lucru flexibil au fost adesea aplicate mai întâi părinților, cum ar fi dreptul de a solicita muncă flexibilă permanentă în Marea Britanie. „Din punct de vedere istoric, toate aceste prevederi erau inițial pentru părinți. Și unii oameni nu știu că acest lucru s-a schimbat”, spune, pentru BBC, Krystal Wilkinson, lector în managementul resurselor umane la Manchester Metropolitan University din Marea Britanie.
La fel ca în cazul lui Ramirez, angajatorul se poate aștepta ca angajații care nu au copii să lucreze în schimburi incomode și să-și ia concedii în afara perioadei preferate de majoritatea, să călătorească mai mult, să facă ore suplimentare sau să-și schimbe locul de muncă, din cauza presupunerii că au mai puține angajamente personale importante, explică lectorul.
Un proces recent privind discriminarea la locul de muncă evidențiază această paradigmă. Este vorba despre cazul unei avocate din Marea Britanie care a refuzat să se mute la sediul central elvețian al companiei sale, din motive personale. Atunci, managerul ei i-a răspuns: „Ce motive personale? Nu ești căsătorită, nu ai copii și nici iubit”, arată BBC.
Ascultându-i pe cei fără copii
Astfel de situații îi pot face pe mulți angajați fără copii să se ascundă sau să se simtă rușinați de viața lor în afara muncii – chiar și în cazul multor femei care, deși nu sunt mame, își folosesc timpul liber pentru a face voluntariat sau pentru a avea grijă de alți oameni.
Uneori, și comentariile banale care presupun că majoritatea oamenilor au familii pot fi dureroase, făcându-i pe cei care nu sunt părinți să se simtă invizibili, scrie BBC.
Poate fi o provocare pentru angajatori să medieze între diferitele percepții de corectitudine care apar între părinți și non-părinți. O soluție este aceea de a înlătura presiunea asupra personalului pentru a justifica nevoia de concediu sau timp liber. Și, ca în multe alte situații, comunicarea deschisă este soluția.