Se caţără pe scări ca să ajungă-n sat / La Ineleţ, un cătun cocoțat în munți, pot merge doar cei fără frică de înălțime

Între viaţa clocotitoare de la oraş şi lumea de dincolo de văile desenate-n piatră sunt doar câţiva kilometri. Şi câteva scări vechi, proptite de localnici, acum patru decenii, în trupul Munţilor Cernei, pentru a ajunge în satul Ineleţ. O sută de metri de trepte din lemn de salcâm, lipite de peretele abrupt din calcar – la care se ajunge traversând o punte fragilă -, pe care sătenii le urcă şi le coboară când nevoia îi împinge către oraş. Drumul, deosebit de periculos şi plin de vipere, e vegheat doar de peretele abrupt al muntelui tăcut şi de păsările care se lasă purtate de palele de vânt puternic în hăul dintre munţi. După două ore de urcuş susţinut pe scara strâmbă şi roasă de vreme, care solicită la maximum organismul şi simţurile, păşeşti pe acoperişul muntelui.Orice pas greşit înseamnă moartea E un loc în care oamenii au învăţat să se gospodărească singuri, fără ajutorul nimănui. Îşi coc bucata de pâine, îşi cultivă o roşie, un cartof şi îşi cresc, la doi paşi de cer, o pasăre. Ce nu le dă natura îşi cumpără de la oraş, unde se duc doar cei în putere, care pot să urce şi să coboare scara, cu raniţa plină de provizii în spate. Un pas greşit, o clipă de neatenţie şi pot deveni amintire. “Musafiri” permanenţi în Ineleţ sunt poştaşul şi poliţiştii, care se duc la localnici ori de câte ori e nevoie. “Acolo trăiesc, în 11 case, fără curent, 47 de oameni. Veterană e o femeie, Floarea Cionca, de 84 de ani. Încălţată în opinci şi cu desagii în spate, tanti Floarea urcă scara. Chiar dacă e greu, noi, poliţiştii trebuie să ajungem la ei”, ne-a spus agentul-şef Băcilă Domilescu, şeful postului de poliţie din Cornereva, care apără legea în comuna cocoţată pe stânci, precum un cuib de vulturi, de 18 ani.