A debutat cu câteva poezii scrise în limba română în revista „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, între 1928 și 1931, primul volum fiind chiar unul de versuri, „Elegii pentru ființe mici”. După volumul de eseuri critice „Nu!”, începe să publice numai în franceză, prima lui piesă de teatru fiind „Cântăreața cheală”(1950).
Urmează „Scaunele”, „Lecția”, „Rinocerii” sau „Omul cu valize”, toate repere esențiale ale operei lui Ionescu, considerat principal protagonist al teatrului absurdului. În 1970 devine membru al Academiei Franceze, iar pe 28 martie 1994 moare la Paris, la 84 de ani.
Fiica lui Ionescu, Marie-France Ionesco, posesoare a drepturilor de autor, protestează în ziua de azi împotriva prezentării celebrului ei tată drept scriitor român.

 
 

Urmărește-ne pe Google News