ComenteazăNicolae Titulescu s-a născut la 4 martie 1882, în Craiova, unde a urmat studiile primare şi liceale. În 1900, după absolvirea liceului „Carol I”, datorită abilităţilor sale oratorice, descoperite de la o vârstă fragedă, a început studiile de drept la Paris.
În 1905, după obţinerea doctoratului, s-a întors în România, devenind profesor de drept civil la Universitatea din Iaşi. Doi ani mai târziu, s-a transferat la Universitatea din Bucureşti.Membru din 1907 al Partidului Conservator Democrat condus de Take Ionescu, ascensiunea politică a lui Titulescu avea să fie una fulminantă. În anul 1912, la doar 30 de ani, este ales pentru prima dată deputat. Din această poziţie, militează pentru întregirea României prin intrare în război. După cinci ani, în 1917 a fost numit ministru al finanţelor. Din 1921 a funcţionat ca reprezentant permanent al României la Liga Naţiunilor, urmând să fie ales de două ori preşedinte al acesteia în 1930 şi 1931. Din această funcţie, a luptat pentru păstrarea graniţelor aşa cum au fost stabilite prin tratatele de pace de la Paris şi pentru buna cooperare a marilor puteri cu statele mici. S-a remarcat prin relaţiile bune pe care le-a avut cu ministrul de externe sovietic, Maxim Litvinov şi pentru susţinerea stângii politice.
Nicolae Titulescu a ocupat de trei ori poziţia de ministru al Afacerilor Străine în perioada 1928-1936
A dus o politică decisă împotriva nazismului şi a regimurilor de dreapta în general, realizând pericolul pe care acestea îl reprezentau pentru siguranţa frontierelor României. În acest sens, a depus eforturi pentru încheierea Micii Înţelegeri (1933) şi a Înţelegerii Balcanice (1934), cu scopul protejării României de invadatori. Pentru munca depusă în privinţa construirii unei lumi mai bune şi mai sigure, Titulescu a fost propus chiar pentru Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1935. Însă, în august 1936, la presiunea cercurilor politice de dreapta, dar şi ca nemulţumire personală a regelui Carol al II-lea în privinţa prestigiului tot mai mare al lui Titulescu pe plan extern, acesta a fost demis din toate funcţiile şi expulzat din ţară. Pentru început, diplomatul român s-a refugiat în Elveţia, urmând să se stabilească în Franţa, la Cannes, în 1937.
Deşi se afla în afara graniţelor ţării, Titulescu şi-a continuat activitatea şi a militat pentru evitarea războiului, prin conferinţe şi articole. Avea să moară, la 17 martie 1941, la Cannes, mistuit de dorul pentru ţara natală şi neîmpăcat cu nedreptăţile politice care i se făcuseră de către proprii compatrioţi. Prin testamentul făcut în anul 1940, cerea să fie înmormântat „la poalele Tâmpei, pe o alee între brazi, undeva mai deoparte. Prietenii mei de la Braşov îmi vor găsi locul… Aparţin Bisericii Ortodoxe Române”. În ciuda dorinţei sale exprese de a fi înmormântat la Braşov, timp de mai bine de cinci decenii, corpul său neînsufleţit a rămas la Cannes (Franţa), de unde a fost adus în oraşul de sub Tâmpa abia în anul 1992. Osemintele sale au fost aşezate pentru odihna veşnică în curtea Bisericii Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului, lângă cele ale soţiei, Ecaterina