Se poate și prin MUNCĂ CINSTITĂ! O ȚĂRANCĂ din IAȘI, printre cei mai bogați oameni ai ROMÂNIEI, la 75 de ani! Află-i povestea IMPRESIONANTĂ!

În ultimii 53 de ani, Aurica Doroftei a muncit pe rupte la grădina ei cu flori, reușind astfel ca la 75 de ani să strângă o avere. Deși nu a dezvăluit la ce sumă se ridică veniturile ei, bzi.ro scrie că acestea ar putea-o propulsa în topul 300 al celor mai bogați români.
Ieșeanca își dorea să devină soprană, fiind admisă la Conservator cu nota maixmă. Însă visul i s-a spulberat o dată cu îmbolnăvirea mamei. A fost nevoie de bani pentru tratament, iar părinții nu au mai putut s-o țină la studii. Așa că fata s-a întors descumpănită acasă, rămânând în suflet cu cealaltă mare pasiune: florile. Muncitoare și ambițioasă, Aurica se îngrijea zi de zi de răsaduri, planta soiuri noi, plivea zi lumină, apoi mergea să le vândă. A fost succes garantat, uneori clienții nemaișteptând-o să ajungă în piață cu marfa.
”Mi-am făcut colțul meu de grădină. Am început să cultiv flori și chiar să aduc în grădina mea soiuri noi”, povestește Aurica pentru bzi.ro.
S-a căsătorit la 18 ani cu un tânăr care lucra la școala de surdo-muți și care câștiga suficienți bani cât s-o țină în puf. Dar femeia voia să fructifice cumva și dragostea ei pentru flori.
„Avea un salariu de 1601 lei și mi-a spus că nu voi fi nevoită să muncesc niciodată (…) Munceam zi lumină. Făceam propriile răsaduri, le plantam, culegeam florile și mergeam în Piața Independenței să le vând. A fost foarte greu la început, dar eram tânără, nu-mi păsa de oboseală. Primii bani câștigați mi-au adus o satisfacție enormă. Puteam să susțin familia, puteam să am proprii mei bani”, mărturisește ea.
După o vreme afacerea a început să prindă cheag și a venit și profitul frumușel, din care femeia a reușit să-și ridice o casă pe sufletul ei. Îi mergea bine, iar asta a atras invidia vecinilor. Câțiva au reclamat-o poliției financiare, care, în urma unor controale, a trimis-o în fața instanței. Reacția judecătorului însă a fost uluitoare.
”Am intrat în sala de proces și judecătorul s-a uitat la mâinile mele. Erau crăpate de muncă, negre acolo unde pătrunsese pâmântul adânc, sub crăpături. S-a uitat le mine și a spus că nimeni care are asemenea mâini nu poate fura sau delapida. Și așa s-a încheiat procesul. Am fost absolvită”, spune Aurica.
În anul următor, povestea s-a repetat. Același judecător însă a început să zâmbească atunci când a văzut acuzațiile. A decis să încheie odiseea încă de la primul termen. 

Urmărește-ne pe Google News