„Volumul de apă din nordul Mării Aral a crescut cu 42% și a ajuns la 27 de miliarde de metri cubi la finalul primei etape a proiectului de conservare”, lansat în 2008, a anunțat luni Ministerul Resurselor Hidrice și Irigării.
Dacă partea uriașă din sud, în Uzbekistan, este aproape compromisă, cea mai mică din nord, în Kazahstan, poate fi încă salvată parțial. A doua fază a proiectului prevede relansarea activităților economice în zonă.
Potrivit autorităților din Kazahstan, 2,6 miliarde de metri cubi de apă din fluviul Sîrdaria au fost trimiși în „mica Mare Aral” în 2024, făcând posibilă împărțirea salinității apei la aproape patru și favorizând viața acvatică.
Salvarea Mării Aral necesită însă o cooperare strânsă între cele cinci foste republici sovietice din Asia Centrală, cu aproximativ 80 de milioane de locuitori, care împart cote definite din apele Sîrdaria și Amudaria, cele două fluvii din regiune.
Cândva al patrulea lac ca mărime din lume, Marea Aral, un bazin endoreic, a fost transformată în secolul al XX-lea într-un deșert de nisip și sare, pierzând, potrivit oamenilor de știință, de peste douăzeci de ori volumul său de apă.
Secarea Mării Aral a provocat nimicirea multor specii de animale și a pus capăt practic activităților umane. Mai grav, zeci de milioane de tone de sare și praf toxic se revarsă în Asia Centrală, provocând cancer și boli respiratorii.
Distrugerea Mării Aral, cunoscută și ca Marea Albastră, a fost cauzată de devierea fluviilor Sîrdaria și Amudaria în scopul cultivării bumbacului și a orezului în perioada Uniunii Sovietice.
Marea s-a separat în două în 1989: Aralul Mic (nord) și Aralul Mare (sud), după care acesta din urmă s-a divizat la rândul lui, partea de est dispărând complet în 2014, în locul său apărând deșertul Aralkum.