„Nu am găsit de lucru în biochimie, care a fost dragostea vieții mele”, povestește Loredana Mercaș. A căutat ani întregi un loc de muncă în domeniu după ce a terminat, în 2000, specializarea Biochimie de la Facultatea de Chimie a Universității Alexandru Ioan Cuza, din Iași.
Oportunități păreau multe la începutul facultății: în învățământ, în laboratoarele de biochimie din spitale și laboratoare private, în domeniul industrial, la companii farmaceutice, sau chiar în farmacii, la prepararea produselor.
Dar pentru promoția anului ei, unde au fost 175 de absolvenți de Chimie, au fost scoase doar două posturi de profesor în Iași în preuniversitar, ambele în mediul rural, unde Loredana trebuia să facă naveta. Iar restul șanselor erau mai mult pe hârtie: nu existau și oportunitățile din teren.
Așa că a început să lucreze în afara domeniului, a tradus pentru mai multe firme, inclusiv în zona tehnică, iar la un moment dat a fost încadrată chiar ca mecanic.
„Ideea este că nu am găsit să lucrez în biochimie și simt și astăzi că oamenii nu prea înțeleg cu ce se mănâncă acest domeniu. Chiar dacă facultatea ne-a pregătit extraordinar și am fi putut să lucrăm și în laboratoare de cercetare, era clar că toate aceste opțiuni cădeau în realitatea imediată – nu erau variante”, povestește femeia.
„Am ajuns să studiem împreună frunzele sub microscop”
Între timp s-a căsătorit, a născut un băiat și nu și-a închipuit niciodată că acesta va ajunge să facă Medicina.
De altfel, nici nu i-a dorit asta: soțul fiind stomatolog, lucrează mereu cu oameni care vin cu durere. Iar Loredana a învățat că durerea transformă omul atât de mult încât ajunge să-l transforme și pe specialistul care-l consultă, medic sau stomatolog.
„În meseriile astea dai doar de durere toată viața, iar cei cu care discuți nu sunt dispuși să stea frumos la vorbă cu tine. De aceea ne gândeam că nu e ceea ce am dori pentru el. De mic făcea acasă reacții cu săpun, se juca cu eprubetele, cred că i-am sădit dragostea către biochimie, am ajuns să studiem împreună frunzele sub microscop. Cred că e singurul rezultat pozitiv din absolvirea facultății”, a mai explicat Loredana.
S-a trezit colegă de universitate cu fiul ei
Când s-a înscris la a doua facultate, nu s-a așteptat că-l va avea coleg de universitate pe fiul ei. Loredana a fost una dintre primele studente de la specializarea Asistență de profilaxie stomatologică, de la Facultatea de Medicină Dentară a Universității de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa, din Iași.
S-a înscris pentru a putea lucra în cabinetul soțului ei, cot la cot cu acesta, ca igienist dentar. Lucrurile s-au schimbat de-a lungul anilor, și nu tocmai în bine: profesia nu este încă recunoscută în România, așa că diploma o poate folosi doar ca să fie asistent în cabinetul de stomatologie.
Dar chiar și așa, pe toată durata facultății a făcut practică alături de soțul ei, în cabinetul său, pe baza unui contract de voluntariat. Surpriza cea mai mare nu a fost facultatea, unde Loredana a fost șefă de promoție, la 48 de ani, absolvind anul acesta. Ci că l-a avut coleg de universitate pe fiul ei, care i-a anunțat, la finalul liceului, că ar vrea să se înscrie la Medicină. Fără să fi făcut niciun fel de pregătire înainte, nici părinții nu se așteptau, realmente, ca el să fie admis.
„Ne-am văzut de treabă: am spus că e foarte bine, își exersează nevoia, nu ne-a trecut nicio secundă prin cap ideea că va intra la Medicină. Eram foarte liniștiți după ce a dat examenul până când a venit și ne-a spus: «Cred că e o problemă, nu-mi găsesc teza, nu știu ce se întâmplă, nu sunt nici la picați, nici la taxă». Am vrut să facem scandal, dar șocul nostru a fost când am deschis listele de la buget și l-am găsit acolo”, spune Loredana.
În pandemie, au fost colegi de „clasă”, acasă
Pandemia a fost cea care i-a împins să fie aproape colegi de clasă: doar că sala era apartamentul în care locuiesc în Iași. Fiul ei, care intră acum în anul al III-lea, dar și ea, au prins din plin perioada de lockdown, când studenții au fost trimiși acasă și totul s-a mutat în online.
„A rămas șocat, îmi aduc aminte, când a văzut că am trecut prin toată materia, făcându-mi notițe din cursurile online, fiindcă nu eram obișnuită să învăț altfel. În primul an, am avut nouă examene în prima sesiune, este ceva copleșitor, au fost foarte dure. Acum lucrez alături de soțul meu, aștept să mi se elibereze diploma să mă poată și angaja, dincolo de contractul de voluntariat”, a mai transmis Loredana.
Pe fiul ei, care trece acum în anul al III-lea, îl vede încântat de când cursurile s-au reluat față în față. După fiecare gardă îi povestește, entuziasmat, că ar vrea să se specializeze ba în medicină internă, ba în ortopedie sau în oftalmologie. Nu va fi șef de promoție, crede femeia, dar va fi unul dintre cei mai pasionați medici care vor absolvi UMF.
Visul ei: să își deschidă un laborator
Loredana nu se vedea aici, în urmă cu 20 de ani, când a terminat Biochimia, dar spune că o parte dintre visurile pe care le avea le-a adaptat astăzi. Cu cunoștințele dobândite la noua facultate, cât și cele de biochimie, și-ar dori, la un moment dat, să își deschidă un laborator unde să aibă culturi, incubări și prelevări de la pacienți.
Să identifice exact bateriile care le provoacă problemele dentare și să poată veni cu soluții care să le țintească direct, fiindcă în momentul de față tratamentul este cu antibiotice de spectru larg. Când acestea nu funcționează – extracția. „Dar nu este o prioritate în acest moment. Acum vreau doar să-mi primesc diploma și să muncesc, cum am făcut mereu”.
O singură emoție mai are Loredana: ca pe diploma de licență să îi fie scris numele corect, fiindcă la admiterea la facultate secretariatul „a sărit” peste certificatul ei de căsătorie și a înregistrat-o cu numele dinaintea nunții: Buteș. Și i-ar plăcea ca să se poată mândri ca Loredana Mercaș cu o universitate terminată, la care a studiat doi ani împreună cu fiul ei, chiar dacă la facultăți separate.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro