Cum au ajuns drogurile la elevi de licee? „Piața drogurilor a devenit emergentă în ultimii 2-3 ani, grupările criminale folosesc oportunitatea de a face distribuție și către licee, dacă reușesc să racoleze persoane care au un acces facil în mediul educațional. Asta s-a întâmplat și aici (în cazul Medusa, n.r.). Ancheta aceasta n-a primit exclusiv o livrare către licee”, mai spune Viorel Cerbu. 

„S-a creat ideea că există un fenomen predilect al traficului de droguri către licee. Și nu este așa”. Elevii nu ar avea bani să întrețină rețelele de crimă organizată. Nu e un fenomen al cartelurilor ca în filme, spune magistratul.

Riscul vine din alte unghiuri mai puțin cunoscute și despre care șeful din DIICOT a acceptat să discute. 

În 9 din 10 dosare se renunță la urmărirea penală

Ce riscă elevii minori? Pedepse educative și nu penale, privative de libertate, spune procurorul Cerbu.

În 90% din dosarele care vizează deținerea de droguri pentru consum propriu (Articolul 4 din Legea 143/2000), fie că e vorba de minori sau de adulți, procurorii dau renunțare la urmărirea penală, dacă nu se probează traficul de droguri. 

De ce a crescut consumul de droguri? „Noi avem restanțe mari la creșterea eficienței celorlalte metode alternative, până la aplicarea legii. Aplicarea legii este ultima soluție, atunci când celelalte metode, și nu vorbim numai de educație, ci și de metode administrative de control, au eșuat.”

Viorel Cerbu enumeră mai multe probleme care cresc piața de droguri din România: 

  • controlul ineficient al vămilor: „În alte țări, ne raportăm într-un an la un procent de eficiență, de depistări de transporturi cu droguri, de peste 50%. La noi, cifrele sunt catastrofale.”
  • reglementarea activității de transport: „să-i impui transportatorului să își asume o răspundere în raport cu conținutul transportat, să-l verifice”;
  • practica judiciară pe introducerea în țară a drogurilor – Articolul 3 din Legea 143/2000. „Judecătorii au devenit mai puțin exigenți în ceea ce privește aplicarea pedepsei și au scăzut cam cu 30% – 35% hotărârile judecătorești cu executarea pedepsei. Și atunci nu obținem inhibarea conduite, ci dimpotrivă.”
  • măsurile educative de conștientizare mai ales în școli. „DIICOT nu are competență pe reducerea cererii. Deschiderea comunicării dinspre mediul educațional către noi sau către poliție e dificilă, parcă e o castă închisă.”

Responsabilitatea ANA în ochii DIICOT

Procurorul-șef arată cu degetul și către Agenția Națională Antidrog (ANA) ca principala responsabilă pentru a reduce „mai eficient tendința de consum a tinerilor”. 

„Asta ar trebui să facă ANA cu mai multă eficiență. Asta am făcut și noi pe bază de voluntariat. O s-o mai facem.”

Într-un interviu acordat Libertatea, șefa ANA, Ramona Dabija, a lăudat programele agenției dedicate consumatorilor minori și eficiența acestora. Dabija a spus că mulți consumatori ajung să fie trimiși de procurori către ei, pentru a fi incluși în programe de tratament și reabilitare. 

Procurorul Viorel Cerbu infirmă însă numerele celor care sunt cuprinși în programele Agenției. ANA reușește să evalueze sub 20-25% dintre consumatorii de droguri care erau în atenția procurorilor. 

„Eu aș zice că sub 10% dintre acești consumatori ajungeau – după parcurgerea acestei proceduri, care înseamnă întocmirea raportului de evaluare de către ANA – să fie incluși într-un program de consiliere.” 

„Reticența cadrelor didactice în a ne sesiza”

Cât despre relația DIICOT cu profesorii, Viorel Cerbu încearcă să detalieze reticența cadrelor educaționale de „a ne sesiza cu privire la indiciile consumului de droguri”. Asta deși magistrații au descoperit cazuri de consum de droguri „până la clasa a IV-a”, susține procurorul. 

Teamă sau mentalități?

Libertatea: De ce credeți că există reticența asta?
Procuror-șef Viorel Cerbu: Noi am inițiat, cu deschidere, un dialog. M-am întâlnit mai întâi anul trecut, în toamnă, cu structurile de poliție din fiecare sector al Poliției Capitalei și am discutat despre asta și i-am rugat pe ei să transmită mesajul acesta de deschidere. Am organizat pentru perioada următoare o întâlnire cu inspectorii școlari de sector și o să încercăm să le transmitem același mesaj. 

– Poate fi vorba și de o oarecare teamă?
– Nu cred că e vorba de teamă, cred că e vorba de mentalități. Să nu uităm că acum există o competiție directă, între licee, și cu miza cooptării elevilor cei mai buni. Acesta ar putea să fie un motiv, probabil că apreciază că scade ratingul acelei instituții de învățământ și că vor plăti o notă de plată mai târziu, când va deveni public aspectul acesta. 

„Să fie obligați să transfere către organele abilitate toate informațiile”

– Nu credeți că ar trebui să existe niște pași în care profesorii să discute cu cei de la ANA, cu consilieri școlari, cu psihologi, cu medici și să stea de vorbă cu copiii înainte să intre poliția și DIICOT-ul pe fir?
– Asta ține de competența ANA. Ar trebui să rezolvăm această problemă a ermetizării sistemului educațional și ar trebui să găsim o modalitate prin care să fie obligați să transfere către organele abilitate toate informațiile care privesc consumul de droguri în școli. Ar trebui să creștem eficiența educației atât prin intermediul corpului didactic, cât și al Agenției Naționale Antidrog. 

– Poate oamenii se simt intimidați să apeleze direct la o structură a statului care investighează infracțiunile de criminalitate organizată și terorism.
– Acum 3-4 ani am făcut voluntariat împreună cu colegii mei, am mers prin licee și am făcut niște prezentări, tocmai în ideea de a arăta că nu suntem niște demoni. Bun, ce putem să facem mai mult? Am avut o întâlnire cu doamna Dabija (șefa ANA, n.r.) și am spus „OK, dacă veți face un nou program, să știți că aici vă puteți bizui pe voluntariat”, dar i-am spus că aș vrea să fie și un medic în echipă, nu psihologul de la ei. Pentru că sunt mai receptivi (elevii, n.r.) atunci când le explici pe îndelete ce se întâmplă în organism.

„Liceele nu sunt o țintă predilectă a traficanților de droguri”

– În mai multe cazuri s-a constatat că traficul de droguri a avut loc în special cu elevi din licee de elită. Este acesta un trend, putem spune că există un profil?
– În majoritatea instituțiilor de învățământ se consumă droguri. Ca mod de operare sunt folosiți, pentru o distribuție periferică, actuali elevi sau foști elevi pentru că ei au o capacitate de penetrare mai facilă. 

– Sunt liceele din București și, poate, din alte orașe mari, teritorii către care se îndreaptă grupurile de crimă organizată?
– Există grupări infracționale organizate care distribuie droguri, dar n-aș spune că au ca țintă predilectă instituțiile de învățământ, ci reprezintă o oportunitate pentru ei să facă livrări și pe segmentul acesta de consumatori. 

N-am avut niciodată o situație în care într-o investigație de trafic de droguri să avem 90% distribuție către un liceu, 10% către alte medii. Dimpotrivă, invers.

Disponibilitățile financiare ale elevilor sunt reduse. Deseori se întâmplă să obțină colaborarea unui elev care dorește una-două doze, fără să plătească, și în schimb i se cere să distribuie alte câteva zeci de doze de drog.

„UE ne cere să aplicăm măsuri non-penale consumatorilor”

– În astfel de situații în care aveți probe că un consumator minor ajunge să facă și acest „mic trafic” – cantități de 0,60g de canabis (ca cele din dosar). Ce riscă din punct de vedere legal?
–  Pentru minori există un regim sancționator diferit de majori. Se aplică măsuri educative și nu pedepse cu închisoarea. 

– Sunt mai multe proiecte de lege propuse în Parlament, între care unul dintre ele a și fost promulgat la 1 martie, pentru înăsprirea pedepselor pentru deținere de droguri. Ați susținut modificarea.
– Am susținut creșterea limitei de pedeapsă pe trafic, pentru a reuși să modificăm practica judiciară, să aducem un efect disuasiv mai mare pe traficul de droguri. Modificarea legislativă nu s-a atins de limitele de pedeapsă pentru consum. Pentru consumatorii de droguri există niște condiționalități impuse de Uniunea Europeană pe care ni le-am asumat și noi. În ele, ni se cere cu precădere să fie aplicate măsuri non-penale consumatorilor, pentru că sunt considerați victime ale traficului de droguri. 

„Sunt sub 10% condamnări cu închisoarea pentru consumatori de droguri și situația aceasta este generată exclusiv de antecedența penală, nu de fapta în sine”, spune procurorul DIICOT, motivând condamnările, în general, prin antecedentele celui trimis în judecată.

– Deci, cele mai multe dosare de tipul acesta se soluționează prin renunțare?
– Peste 90% din dosarele în care sunt cantități nereprezentative, să zicem 5-7-10 grame – depinde și de drog, pentru că diferențiem între drogurile de risc și drogurile de mare risc – noi dispunem renunțarea la urmărire penală. Dar dacă sunt cantități mai mari, instanța cel mult dispune o pedeapsă cu închisoare cu suspendarea executării, supraveghere sau amânarea aplicării pedepsei, ori chiar amendă, dacă vorbim de canabis.

De ce nu este probat traficul de droguri

– În cazuri de trafic de droguri în școli sau în rândul tinerilor, scopul unei astfel de anchete DIICOT vizează și furnizorii?
– Întotdeauna avem în vedere și identificarea persoanei care a furnizat drogurile. Deci, traficantul de droguri, pentru că acela răspunde pentru trafic de droguri. 

Avem în investigația penală metode specifice de instrumentare a cauzelor (investigatori sub acoperire, colaboratori, n.r.) și încercăm să urcăm cât mai mult pe inelele de distribuție a drogurilor, către frontieră, dacă vorbim de droguri aduse, sau către vârful structurii criminale. Uneori reușim mai mult, alteori mai puțin. 

– Ce vă împiedică?
– Există un specific după care operează autorii acestui gen de fapte. În primul rând nu avem un remediu eficient pentru comunicările dintre ei. Folosesc tot felul de aplicații care criptează comunicările și este uneori imposibil, alteori extrem de dificil, să avem acces la ele. Apoi există componenta transfrontalieră, de unde vin drogurile. În afară de canabis, unde am mai avut depistări de culturi, toate celelalte droguri vin din afară. Traseele sunt cunoscute. 

Cocaina și-a scăzut prețul

– Furnizorii fac deja parte dintr-o rețea sau se întâmplă să existe și furnizori care, cumpărându-și drogul din afară, prin colete, să creeze ei o rețea aici?
– Avem români care asigură transportul între statele din vestul Europei, sunt metode mai ample, câștiguri mai mai mari. Exportul acesta de criminalitate le-a permis celor de acolo să aibă conexiuni mai sigure către furnizori. 

Ca exemplu: să zicem că 10 kg de droguri pleacă de la un autor român care face trafic pe teritoriul altor state, în partea de vest a Europei. Se folosește de un prieten din România, îi trimite printr-o firmă de coletărie 5 sau 10 kg de cocaină. Și prietenul acela face distribuție pe piață. 

Dacă repetă lucrul ăsta de două sau de trei ori pe lună, avem 30 kg și, dacă mai însumăm, avem o explicație poate pentru care în ultimii ani a crescut foarte mult disponibilitatea de droguri pe piața din România. Și la cocaină a scăzut și prețul. Era 100 euro, acum 3-4 ani, acum ajungem să o luăm și cu 80 euro. Probabil că e singurul produs care a ignorat inflația. 

Procurorii sufocați de mii de dosare pe consum de droguri

– Atât timp cât nu există cantități care să delimiteze între trafic și consum propriu, oricine poate intra la trafic, nu?
– Da, dar în practica judiciară pe canabis nu avem pedepse privative de libertate, pedepse cu executare în regim de detenție. Iar traficanții sunt la curent cu practica judiciară. Mulți dintre cei pe care noi îi depistăm și au 10 grame de canabis sunt în realitate traficanți. Dacă el afirmă că este consumator și noi nu putem înlătura apărarea aceasta, dăm renunțare la urmărire penală. Elementul acesta criminogen este extrem de adaptabil și de informat. 

– Sunt procurorii DIICOT sufocați de dosare cu cantități foarte mici și pentru care dau renunțare, pentru că probele nu indică trafic?
– Da. Și în special la structura centrală, unde suntem în medie cam 15-16 procurori care instrumentăm cauzele care privesc drogurile – la aproape 5.000 de dosare pe an. Există o disoluția a efortului, a capacității noastre pe care trebuie să o dirijăm pentru dosarele acestea care privesc consumul fără drept de droguri în detrimentul traficului de droguri, pentru că încercăm să ne concentrăm cu precădere pe infracțiunile care privesc traficul de droguri. Însă și dosarele de consum trebuie soluționate într-un termen rezonabil. Așa încât nu poți să stai cu dosarul acela foarte mult timp. 

– De astfel de dosare, de exemplu, nu s-ar putea ocupa poliția?
– Au mai fost discuții dacă ar fi oportun ca cel puțin consumul de droguri să iasă din ancheta proprie a procurorului și să fie atribuit organelor de cercetare. Din punctul meu de vedere nu este o soluție, dacă păstrăm resursa umană din structurile specializate ale poliției. N-am face decât să mutăm greutatea dintr-un buzunar în altul. 

Iar la Brigada București, dar și în țară, sau probleme de personal. E o situație fără precedent în poliție: sunt 12 posturi vacante din 82 la BCCO.

– Ați susține un proiect de lege (PSD) care propune închisoarea pentru minorii care consumă?
– Nu se poate lucrul acesta, că avem dispoziții generale. La minori nu se poate agrava. Doar în situația excepțională se aplică o pedeapsă cu închisoare sau o pedeapsă penală. Nu cred că poți să vii cu o lege specială care să deroge de la Codul de Procedură Penală.

DIICOT susține incriminarea consumului de substanțe psihoactive

– Ați susținut incriminarea deținerii pentru consum propriu de substanțe psihoactive (etnobotanice), care nu a trecut în modificările promulgate la 1 martie. De ce?
– Marea problemă la ingerarea substanțelor psihoactive este generată de faptul că reacția de tratament medical întârzie. Din două motive:

  • pentru că analiza toxicologică durează câteva zile și s-ar putea să fie fatal în intervalul ăsta;
  • nu mai pot fi identificate toate substanțele chimice, pentru că sunt metabolizate între timp și acesta e motivul pentru care nu ai un protocol medical asociat, medicul nu știe ce are de făcut.

Pe de altă parte, detecția substanței psihoactive este o problemă foarte mare, pentru că nici măcar INML nu are biblioteca adecvată pentru a identifica substanțele acestea. Efectele negative sunt mai mari decât la drogurile clasice și trebuie incriminate și ținute sub control. 

– Cum credeți că ar ajuta incriminarea consumului de psihoactive, dacă la droguri de risc și de mare risc – unde avem legi – consumul e în continuă creștere?
– Este un principiu ca în vasele comunicate. Oamenii încearcă să găsească nișe, ca să le reducă nivelul de expunere pentru o eventuală răspundere penală, și atunci nu mai folosesc droguri, ci folosesc substanțe psihoactive, pentru că știu că e un segment care este nereglementat. Și vom avea un segment de creștere. 

Va fi o diferență foarte mare în privința regimului sancționator, tot la fel cum este în prezent pentru consumul de droguri și traficul de droguri. În mod sigur, același lucru se va întâmpla și în privința consumatorului de psihoactive.

  • Conform CV-ului său, Viorel Cerbu (55 de ani) a fost procuror între 2004 și 2013 la DNA, iar după acea dată, la DIICOT în funcția de șef delegat al Serviciului de prevenire şi combatere a traficului ilicit de droguri, unde a rămas până în 2018. După o perioadă de 4 ani la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, acesta a fost delegat din nou ca șef al secției de combatere a traficului de droguri din DIICOT (în iunie 2022), după ce procurorul Bogdan Voicu s-a pensionat.

Foto: Hepta

 
 

Urmărește-ne pe Google News