2 comentariiAdâncirea prăpastiei dintre lumea dezvoltată și cea în curs de dezvoltare este cea mai mare provocare pentru discuțiile pe care le vor începe liderii mondiali duminică, 6 noiembrie, la Sharm el-Sheikh, crede Guterres, care spune că acest decalaj trebuie redus pentru ca omenirea să aibă speranța că poate evita cele mai grave dezastre climatice.
„Nu există nicio modalitate de a evita o situație catastrofală, dacă cele două (lumea dezvoltată și cea în curs de dezvoltare – n.r.) nu sunt capabile să stabilească un pact istoric. Pentru că, la nivelul din acest moment, vom fi condamnați”, a declarat șeful ONU, într-un interviu pentru publicația britanică.
Guterres atrage atenția asupra „inegalității flagrante” dintre lumea bogată, care este responsabilă pentru majoritatea emisiilor, și țările sărace, care suportă cea mai mare parte a impactului. Practic, națiunile dezvoltate nu au reușit să reducă suficient de repede emisiile de gaze cu efect de seră și nici să ofere banii necesari națiunilor sărace pentru a face față fenomenelor extreme apărute.
Șeful ONU și-a atras critici pentru retorica sa din ce în ce mai dură cu privire la criza climatică, pe care a descris-o folosind termeni precum „sinucidere colectivă”, „carnaj” și „cod roșu” pentru umanitate. El refuză însă să-și schimbe tonul, spunând că accelerarea rapidă a urgenței climatice este „absolut îngrozitoare”.
António Guterres vorbește despre niște puncte de cotitură care vor face problemele climatice ireversibile – praguri care duc la efecte în cascadă atunci când sunt atinse. Este vorba despre fenomene precum topirea permafrostului, care eliberează metan, un gaz cu efect de seră puternic, și punctul în care pădurea tropicală amazoniană care se usucă trece de la rolul de absorbant la cel de sursă de carbon, moment de care oamenii de știință se tem că se apropie cu repeziciune.
Totodată, șeful ONU a făcut apel la SUA și China să-și îmbunătățească relația pe care el o consideră „esențială” pentru acțiunea climatică, pentru că „fără ca cele două țări să lucreze împreună, va fi absolut imposibil să inversăm tendințele actuale”.
Pactul pe care îl are în vedere Guterres ar impune marilor economii să facă mai mult pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și să ofere țărilor sărace un colac financiar de salvare.
Țările bogate trebuiau să furnizeze cel puțin 100 de miliarde de dolari pe an până în 2020 pentru a ajuta țările sărace să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră și să se adapteze la impactul crizei climatice. Dar ținta a fost ratată în mod repetat și va fi ratată din nou în acest an, în timp ce țările sărace suferă deja dezastre climatice, cum sunt inundațiile grave din Pakistan și secetă severă din Africa.
La summitul de anul trecut de la Glasgow, țările au convenit să se concentreze pe limitarea creșterii temperaturii globale la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale, dar rapoartele recente ale ONU au arătat că politicile actuale ar crește temperaturile cu aproximativ 2,5 grade Celsius.
„Aș spune că ținta de 1.5 grade este la terapie intensivă (…). Deci, fie acționăm imediat și într-un mod foarte puternic, fie este pierdută pentru totdeauna”, mai avertizează António Guterres.