Comentează- Evenimentul reaprinde discuțiile despre soarta acestor manuscrise, amintind de scandalul din 2019, în care a fost implicat atât statul, cât și urmașii celebrului scriitor și istoric al religiilor.
La vremea respectivă, pe internet a circulat o petiție online intitulată „Salvați manuscrisele lui Eliade!” – prin care se cerea împiedicarea licitației la care erau vândute mai multe loturi de documente. Ministerul Culturii a reacționat, la fel și Sorin Alexandrescu, nepotul și unicul moștenitor al lui Eliade. Acesta din urmă a inițiat o acțiune în justiție, dar nu a reușit să oprească vânzarea.
Până la urmă, piesele de colecție au fost cumpărate în cadrul licitației din 16 decembrie 2019 de Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, pentru „Muzeul Cărții și Exilului Românesc”, aflat în construcție.
Istoricul Eugen Ciurtin: „Eliade stă prost cu aparținătorii”
Cel care a alertat autoritățile în 2019 este Eugen Ciurtin, cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române. El trage acum un nou semnal de alarmă, după ce Historic a anunțat organizarea licitației „Eliade, Cioran, Sebastian, Ionescu și Noica – Exercițiu de admirație”, care este programată pe 7 aprilie 2021.
Vânzarea acestor manuscrise pune în pericol opera lui Mircea Eliade, avertizează istoricul.
„Eliade stă prost cu aparținătorii. Manuscrisele lui au rămas, după 1986, în colecții publice și private din cele trei țări în care a domiciliat mai îndelungat: la Chicago, Paris și București. De departe cele mai problematice sunt cele rămase în colecții private bucureștene”, explică Ciurtin.
După 1989, multe dintre manuscrisele lui Eliade au ajuns în posesia lui Mircea Handoca.
Sunt cel puțin zece mii de pagini inedite și multe alte volume care nu au fost niciodată editate corect sau traduse. Moștenitorii lui Eliade și Handoca sunt invitați (dacă nu se consideră datori) să explice cum s-a ajuns aici, ce s-a întâmplat pe parcurs, cum au de gând să procedeze.
Eugen Ciurtin, istoric:
La noul lot scos la licitație „sunt aproape 100 de piese emise/primite de Eliade” despre care „nu știm cine a făcut expertizarea” și „nu știm dacă sunt clasabile” ca obiecte de patrimoniu cultural. „Sunt în Obor inși mai respectuoși și cu marfa, și cu mușteriul”, crede cercetătorul.
Soluția: digitalizarea
În opinia cercetătorului, soluția ar fi digitalizarea tuturor manuscriselor care trec printr-o licitație.
„Digitalizarea obligatorie, sistematică, profesionistă, transparentă, centralizată și gratuit accesibilă a tuturor pieselor care se întâmplă să treacă printr-o licitație. Prin orice licitație. Cu atât mai mult a oricărei piese manuscrise inedite. Un fel de Administrație a Fondului Licitat Național. Ar fi o uvertură tehnic mai simplă la digitalizarea întregului fond Handoca. Una este să reclami posesia unui manuscris-unicat, alta e să oprești să fie consultat, cu deceniile, conținutul lor exact”, a precizat Eugen Ciurtin.
Cercetătorul afirmă că manuscrisele „nu figurează nici măcar într-un catalog accesibil celor interesați”. Iar fără ediție critică și un catalog al manuscriselor, „când spunem «Eliade» nu știm exact ce spunem”, concluzionează el.
„Nu e numai cazul înstrăinării pentru totdeauna a unui manuscris original. E mai ales cazul înstrăinării unor manuscrise al căror conținut nu este pur și simplu cunoscut, precum și al altora, editate parțial, defectuos și în răspăr cu ce scrie în ele”, a mai explicat acesta.
Casa de licitații a notificat Arhivele Naționale și Ministerul Culturii
Directorul Casei de Licitații Historic, Cezar Florea, spune că statul a fost notificat în legătură cu licitația de pe data de 7 aprilie și își poate exercita dreptul de preempțiune pentru oricare dintre piesele scoase la vânzare.
„Am făcut adrese cu 30 de zile înainte atât către Arhivele Naționale, cât și către Ministerul Culturii. Ei au termen să ne răspundă dacă-și exercită dreptul de preempțiune până cu o zi înainte de licitație”, a afirmat Florea.
El a explicat și cum poate statul să intre în posesia manuscriselor valoroase. Procedura decurge în felul următor:
- casa de licitații notifică Arhivele Naționale și Ministerul Culturii, informându-le despre piesele scoase la vânzare;
- acestea analizează catalogul și trimit un răspuns, indicând obiectele de care sunt interesate și pentru care își exercită dreptul de preempțiune;
- la finalul licitației, casa de licitații are 48 de ore să informeze despre prețul final la care au fost adjudecate obiectele indicate;
- dacă statul nu le cumpără la prețul final, obiectele sunt vândute celui care și-a adjudecat licitația.
Două manuscrise Eliade de „Tezaur”
„În general, statul român, prin Arhivele Naționale, își exercită dreptul de preempțiune la fiecare licitație. De multe ori, chiar și cumpără, în funcție de bugetul avut la dispoziție. La fiecare șase-opt luni avem cel puțin două-trei tranzacții cu statul. Din păcate, ei își doresc, dar nu prea au bugete. De exemplu, își exercită dreptul de preempțiune pentru zece lucrări, dar cumpără doar două, pentru că atâta au buget”, a mai declarat Cezar Florea, pentru Libertatea.
Noi avem două manuscrise de Eliade care sunt clasate la „Tezaur”, iar la acestea, Ministerul Culturii are dreptul de cumpărare. Am și făcut ofertă către Ministerul Culturii să poată fi cumpărate. Pe acestea au dreptul să le cumpere fără licitație.
Cezar Florea, directorul Historic:
Cele două manuscrise de Mircea Eliade propuse pentru clasare și scoase la licitație sunt:
1. Caiet-manuscris „Amintiri din retragere” (1922) – care pleacă de la prețul de 4.000 de euro. Starea de conservare este foarte bună, iar valoarea estimativă este de 6.000 – 12.000 de euro.
Textul tratează tema războiului, văzut prin ochii unui copil. Experiențele reproduse de Eliade marchează sentimente general resimțite de copiii și tinerii care au avut de-a face cu războiul. Tânărul Eliade rememorează retragerea din Capitală în timpul ocupației germane și retragerea în zona litorală, unde familia avea o casă de vacanță.
2. Manuscrisul eseului „Misterele și inițierea orientală” – care are un preț de pornire de 3.000 de euro. Starea de conservare este foarte bună, iar valoarea estimativă este de 4.500 – 9.000 de euro.
Conform descrierii, manuscrisul este inedit, nu a fost publicat și nu este datat.
Teză infirmată de Eugen Ciurtin: „Ni se spune că «manuscrisul este inedit» și că «manuscrisul nu a fost publicat». Ba a fost. De patru ori. Și de autor, în 1926, și de Ursachi, în 1993, și de Handoca, în 1993 și – dând chiar titlul unui volum… – în 1998”.
Ambele piese fac parte din arhiva Mircea Handoca.
176 de documente vor fi scoase la licitație
În total, vor fi scoase la licitație 176 de loturi de documente, potrivit site-ului Historic. Dintre acestea, 93 au legătură cu Eliade.
Cea mai valoroasă piesă scoasă la licitația de pe 7 aprilie este un manuscris de 18 pagini de Emil Cioran din „Cartea Amăgirilor” (1936), care are prețul de pornire de 5.000 de euro. Valoarea estimativă a acestuia este de 7.500 – 15.000 de euro.
Până la redactarea acestui material, Arhivele Naționale și Ministerul Culturii nu au răspuns solicitărilor Libertatea de a preciza dacă își exercită dreptul de preempțiune pentru vreo piesă din colecția scoasă la licitație în data de 7 aprilie.