Practic, trimiși în luptă fără măsuri de protecție, personalul medical se va infecta și ulterior poate transmite virusul colegilor și pacienților. În plus, stresul și lucrul în condiții de urgență va duce la epuizarea medicilor și asistentelor chiar înainte ca pandemia să fi atins vârful în țara noastră.
În jur de 2000 de medici pe an pleacă să profeseze în străinătate, așa că personalul medical din România e tot mai îmbătrânit. Adică, în condițiile pandemiei de coronavirus, cu riscul de a se îmbolnăvi. Suplimentarea resurselor de personal, dar și de echipament, este o prioritate.
„Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență”. Asta rostesc medicii când absolvă facultatea, ca parte din Jurământul lui Hippocrate. Un text foarte citat în ultimele săptămâni când zeci de medici și asistenți din toată țara și-au dat demisia din cauza managementului prost al luptei cu pandemia de coronavirus.
„Am părinții care lucrează în spital la fizioterapie de ani de zile. Unul e astmatic, probleme cu plămânii, de ani de zile, mama astmatică și li s-a spus că cel mai probabil vor fi puși într-un cort la spitalul județean Brăila să facă triajul. Am rămas mască. Nici nu știu cum să reacționez”, ne-a scris un cititor „Libertatea”.
Personal medical îmbătrânit, insuficient pregătit să facă față unor situații ca cele de astăzi, personalul medical are nevoie în primul rând de protecție.
Sistemul își „mutilează propriii soldați”
Profesorul Viorel Rotilă a explicat într-un studiu amănunțit realizat pentru Federația „Solidaritatea Sanitară”, de ce sistemul medical n-o să reziste în lupta cu coronavirusul în acest ritm. „Salariatul devine kamikaze în faza inițială, își asumă riscurile pentru a rezolva ceva, dar ulterior devine un amplificator al riscului, pe două etape: riscă să infecteze pacienții și riscă, dacă nu este selectat printr-un model de eliminare a salariaților aflați la risc, să încarce sistemul cu cazuri grave. Și știu că avem deja două cazuri de acest timp, la Gerota și la Botoșani. L-au făcut cei din Italia, l-au făcut și cei din Spania, pentru că nu au reușit să controleze acest factor de amplificare”, a explicat profesorul gălățean.
Cei de la „Solidaritatea Sanitară” au încercat să atragă atenția asupra acestui fapt trimițând studiile lor la Ministerul Sănătății și Guvern. Fără succes.
„Necunoașterea sistemului public și lipsa de viziune din partea echipei aflate la conducerea Ministerului Sănătății generează efectul friendly fire, chiar înainte ca lupta să înceapă cu adevărat. Spitalul Gerotă și Spitalul Județean Suceava sunt doar câteva exemple de scoatere din joc a resurselor umane din sănătate prin «mutilarea propriilor soldați (de cei care-i conduc) înainte ca lupta să înceapă»”
Viorel Rotilă, profesor:
„În spitalele monobloc fără circuite, nu durează mai multe de o săptămână până se transmite virusul”
Ca să fie protejați ceilalți pacienți, există spitale care au fost desemnate să se ocupe de cazurile de COVID-19, dar și tipul spitalelor alese ridică anumite probleme. „Spitalele din linia întâi sunt de obicei cele de infecțioase, au circuite sau pot fi create circuite. Și se mai adaugă spitalele pavilionare unde este mai ușor să creezi circuite. Dar în momentul în care ai folosit spitale monobloc, tradiționalele spitale județene sau cel universitar, pentru a introduce pacienți cu COVID și tu nu ai circuite, spitalul devine compromis. Nu durează mai mult de o săptămână până când virusul se transmite”, mai spune Viorel Rotilă.
În prima etapă a răspândirii virusului, oficialii au dat un fals sentiment de siguranță angajaților din sistem și aceștia au fost prea relaxați în privința protecției. „Contaminarea foarte mare la nivelul spitalelor (ce va deveni și mai evidentă în perioada următoare) este o consecință a aroganței epistemice, cu efecte deosebit de grave asupra personalului din sănătate și pacienților”, explică profesorul.
Testarea tuturor pacienților și personalului
Practic, pe termen lung, salariații din sistem nu vor mai da randament. De aceea, propunerea ar fi să aducă mai mulți oameni în sistem, din rândul personalului existent care să fie pregătit să lucreze și la terapie intensivă și prin angajare.
În plus, ar trebui testați tot personalul și toți pacienții, pentru a putea controla contagiunea. „Dovezile existente arată că cea mai bună strategie de risc pentru spitale și salariați este să se comporte ca și cum toți pacienții ar fi infectați (până la proba contrarie)”, mai arată analiza.
Profesorul gălățean spune că Ministerul Sănătății ar fi trebuit să caute și să doteze spitalele cu aparatură de terapie intensivă încă de acum două luni. „Nu am înțeles de ce nu a reușit nimeni să preia un patent sau un model de ventilator pentru a produce cât mai repede. Am văzut că producătorii de autoturisme s-au oferit să producă ventilatoare. Nu înțeleg de ce nu se ocupă nimeni de coordonarea acestui aspect. Trebuie să gândim strategii de a crește în continuu resursele”, spune profesorul revoltat de faptul că nu există nicio transparență în ceea ce privește resursele existente.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro