‘Semnasem si cu Porto, si cu Standard Li?ge!’

Acum aproape trei decenii, in 1979, la 34 de ani, Mircea Lucescu devenea antrenor-jucator la Corvinul Hunedoara. Era inceputul unei aventuri care continua si astazi, cand Lucescu senior castiga 3.000.000 de euro pe an pe banca lui Sahtior Donetk.

Libertatea: Aveti 13 trofee in ultimii zece ani, campionate, cupe si supercupe. E mult, e putin?
Mircea Lucescu: E suficient. Sase ani la rand am prins primavara europeana, fie in Liga Campionilor, fie in Cupa UEFA, ceea ce iar nu e putin lucru.

Va e frica de locul 2?

Deloc. De fapt, de cele mai multe ori nu conteaza cine e pe locul 1, ci acela care s-a clasat pe 2. Locul secund da valoare primului loc. De-aia pentru mine nu conteaza daca iau campionatul, cate puncte am in fata urmaritoarelor, ci ce rezultate am avut cu Dinamo Kiev.

Cum erati platit la inceputul carierei?

Eram platiti pentru 4 ore, iar alte 4 ore primeam indemnizatie de efort. Primeam 1.000 de lei pentru victorie acasa si 2.000 pentru succes in deplasare. Dar conditiile in care ne pregateam erau infernale, ne lipseau multe, ce mai!

Primul club mare care v-a vrut ca antrenor?

Benfica, in 1984. Chiar dupa Euro, pe aeroportul din Paris, cand eram cu sotia si cu copilul. Portughezii m-au vrut mult, ma si urmarisera in grupa, dar n-am avut curajul sa fug si sa las totul balta, desi as fi avut familia langa mine. Aveam doar 39 de ani. A mai fost apoi si PSG.

De ce-a picat afacerea?

A fost o invitatie personala din partea presedintelui clubului, Borelli, care ma chemase la discutii la Paris. Initial, Securitatea n-a vrut sa ma lase sa ma duc, dar dupa ce mi-am dat cuvantul de onoare ca ma intorc, m-au lasat. Am stat toata noaptea la povesti cu presedintele lui PSG chiar la el acasa, dar n-am incalcat intelegerea si am revenit la ai mei.

Alte trenuri pierdute?

In 1991, dupa ce o terminasem cu Pisa, am semnat precontracte si cu Standard Li?ge, si cu Porto, in acelasi timp. Belgienii imi promisesera ca o sa-i transfere pe Rednic, din Turcia, si pe Andone, din Spania, in jurul carora vroiam sa-mi construiesc strategia, dar nu s-au tinut de cuvant si au adus un fundas sarb si abia dupa doua luni pe Rednic. M-am suparat si am anulat intelegerea cu ei.

Si Porto?

Acolo m-am dus cu sotia si am stat ascunsi o zi intreaga intr-un apartament, de frica presei, unde am negociat cu presedintele lor. Nici n-am apucat sa vad orasul! Ne-am inteles si la bani, imi ofereau 400.000 de dolari pe an – jumatate pe loc, jumatate in Elvetia – dar pana la urma am ales tot Italia, si m-am dus la Brescia pe 300.000 de dolari pe an. Imi placea prea mult acolo!

Lucescu, despre ghinioanele lui

‘Nu cred ca exista un antrenor caruia sa i se fi intamplat atatea lucruri ciudate in defavoarea sa, precum mie. Goluri decisive primite din corner, gol incasat in prelungiri de la portarul advers, nu mai vorbesc de goluri cruciale incasate pe final, pe neatentii incredibile. Mai e si episodul de la Bucuresti, cu Irlanda de Nord… Dar imi place sa cred ca, Leu fiind, aceste dezamagiri m-au intarit, m-au facut mai puternic. Mi-e frica insa sa ma gandesc la ce ghinioane as mai putea avea in fotbal’, ne-a declarat ‘Il Luce’.

Dorit in Franta in 1966

‘Prin 1966, eram inca student si jucam la Politehnica Bucuresti. Eram cineva la echipa nationala, stransesem deja 12 selectii, desi jucam in Divizia B. Ma facusera Maestru Emerit, desi nu evoluam pe prima scena, ceea ce reprezenta un succes pentru acele vremuri. Si-atunci am primit o oferta, prin facultate, de a pleca la Bordeaux sau Rennes la specializare, domeniul marketing, cand in Romania nici nu se stia ce inseamna acest cuvant. Nu m-au lasat sa plec, asa ca asta a  fost’, povesteste Lucescu senior.

Urmărește-ne pe Google News