După ce au fost scoase din catedrala în flăcări, relicvele au fost plasate într-un cufăr, transportat sub pază la sediul Primăriei din Paris, de unde vor fi duse la Muzeul Luvru, scrie Paris Match.

Imediat după izbucnirea incendiului, pompierii au intrat în catedrală pentru a recupera relicvele sfinte din sacristie

Coroana de spini, răscumpărată în secolul XIII de regele Ludovic al IX-lea, devenit Sfântul Ludovic, reprezintă un obiect de venerație pentru toți creștinii. Un mic fragment din coroana Mântuitorului, o bucățică de spin, plasată într-un relicvariu, se află la București, la Catedrala Sfântul Iosif.

Spinul miraculos din sutana Monseniorului

Povestea acestei relicve a fost relatată pentru Libertatea de preotul Francisc Doboș, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București.

“Obiceiul era ca în prima vineri a fiecărei luni coroana Mântuitorului să fie scoasă spre venerația credincioșilor. În timpul unei astfel de venerații, un preot în vârstă a scăpat coroana și din ea s-a desprins un mic fragment. Fragmentul a fost plasat într-un relicvariu și i-a fost dăruit, în semn de prețuire, Monseniorului Vladimir Ghika”.

Relicva sacră, cu spinul din coroana lui Iisus, a fost păstrată asupra sa de Monseniorul Vladimir Ghika până la moarte

Monseniorul a purtat relicva asupra lui toată viața, iar după moartea lui, în detenție, la închisoarea Jilava, fragmentul de spin a ajuns la ÎPS Ioan Robu și este păstrat la Catedrala Sfântul Iosif, alături de alte 10 relicve sacre.

“Fericitul Vladimir Ghika a folosit în permanență relicva. Primele relatări despre vindecări miraculoase datează din 1927. O călugăriță a suferit arsuri severe pe față, în urma unui accident. Monseniorul a venit cu relicva, s-a rugat și, în câteva zile, rănile s-au vindecat complet. Călugărița nu mai avea nimic pe față”, spune părintele Doboș.

“Relicvele nu funcționează de la sine”

“Nu-i îndemnăm pe oameni să se focalizeze doar asupra unui obiect și să devină superstițioși căutând un obiect, ci să vadă credința din spatele fiecărui obiect de cult. Sunt multe astfel de mărturii, mai vechi sau mai recente. Nu e doar minunea relicvei, ci minunea vieții Monseniorului. Întotdeauna o relicvă este însoțită de viețile celor care cred, nu funcționează de la sine”, a adăugat reprezentantul Bisericii Catolice.

Monseniorul Vladimir Ghika folosea spinul pentru a binecuvânta fie oameni simpli, fie vedete, fie conducători de țări. Unul dintre cei care au primit o astfel de binecuvântare este împăratul Japoniei, care își dorea să aibă copii și care s-a întâlnit cu Monseniorul Ghika la Tokyo, în perioada interbelică. La un an după binecuvântare, monarhul a devenit tatăl unui băiat.

Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat în august 2013

După ce Monseniorul Ghika a murit în închisoare, în 1954, obiectele sale personale au fost recuperate de familie. Iar relicva din coroană a trecut la Arhiepiscopia Romano-Catolică de București.

Europa creștină, o renaștere din cenușă

Această bucățică din coroana supliciului reprezintă legătura nevăzută, subtilă dintre Notre Dame și București. “Parisul are întreaga coroană. Pe monsenior nu l-a salvat de la moarte relicva sfântă, să ne înțelegem, Dumnezeu nu ne salvează de la moarte atunci când moartea noastră poate să dea naștere unei comunități, unei țări, unei generații întregi. Poate este nevoie de un sacrificiu atât de mare, să se trezească o generație, o țară, o Europă”, spune părintele Doboș.

„O minune a arhitecturii ca Notre Dame este, de fapt, o minune a credinței”, spune preotul Francisc Doboș

Nu a ars doar un monument la Paris, atrage atenția oficialul ARCB.

“E chiar monumentul care a construit în jurul său o identitate creștină a Europei. Universitățile Franței din Evul Mediu și catedralele au fost ca doi plămâni, au construit Europa creștină, de care avem parte astăzi. O Europă creștină care tinde să nege că are rădăcini în cer, pentru a putea sta drept, bine ancorată, cu picioarele pe pământ”.

“Să avem curajul să plângem”

Tragedia de la Paris poate produce o schimbare în sufletele oamenilor, așa cum după Patimi vine Învierea, spune părintele Doboș: “Această minune a arhitecturii este legată de o minune a credinței. Este bine să trăim bine și suferința, să avem curajul să plângem și să recunoaștem. Ceea ce s-a întâmplat cu un monument poate s-a întâmplat cu ani în urmă în sufletele oamenilor, ale francezilor, poate că a ars demult sufletul creștin al Europei și au nevoie să fie reconstruite înaintea catedralei, viețile oamenilor, ancorate în Dumnezeu, și nu într-o libertate fără cer”.

Orice nenorocire poate să devină semnul unei renașteri. Suntem în Săptămâna Patimilor. De ce să nu fie o Înviere pentru Franța și pentru Europa?
Preotul Francisc Doboș

Numai Dumnezeu poate face ceva cu lacrimile omenești fără să le profaneze
Monseniorul Vladimir Ghika

Citește și:

EXCLUSIV | Corespondență din Paris de la Oana Moisil: ”Aici arde Notre-Dame! Pe tot coridorul de la etajul meu miroase tare a ars”

Incendiul de la Notre Dame, prin ochii unui voluntar român care i-a însoțit toată noaptea pe pompierii francezi: ”Oameni căzuți în genunchi se rugau, alții erau stană de piatră, cu fețele scăldate în lacrimi”

Urmărește-ne pe Google News