Platforma Memorial de la Kiev și cu jurnaliștii Libertatea au cules informații și mărturii despre trei militari străini – un american, un britanic și un georgian – care și-au dat viața pentru Ucraina. Ce i-a făcut să riște pentru un conflict care nu angaja armata țării lor?
Stephen Zabielski – americanul care creștea 5 copii
Americanul de origine poloneză avea 52 de ani. Pe 22 martie, Stephen sosește în Ucraina, considerând că poate să ajute armata ucraineană. Avea o bogată experiență militară în perioada războiului din Golful Persic. Din păcate, a fost ucis de ruși pe 15 mai în regiunea Donețk. Era căsătorit, creștea 5 copii, provenea dintr-o familie numeroasă cu 7 frați și surori. Era fan al motocicletelor Harley-Davidson.
Și-a anunțat familia la cină
„Când, în februarie, Ucraina, prin președintele său Volodimir Zelenski, solicita ajutorul întregii lumi, am observat cum s-a schimbat brusc comportamentul soțului meu. Stephen avea rădăcini poloneze, iar pe ucraineni îi simțea aproape”, povestește pentru Libertatea Fran Fulci Zabielski, soția militarului american ucis în Ucraina.
El a decis să plece la război în timpul unei cine de familie, argumentând că ucrainenii au și ei copii, iar aceștia au dreptul să fie liberi. „Stephen a spus că trebuie să ajute poporul ucrainean, argumentând că dacă nu se va implica acum, războiul va veni peste America”, menționează Fran Fulci, soția militarului ucis.
O experiență prețioasă pentru armata ucraineană
Militari străini care luptau în cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei au fost foarte importanți pentru sistemul ucrainean de apărare.
Soția lui Stephen Zabielski susține că el era numit de colegii săi „cel mai bun om din viața lor”. Iar tatăl lui Jordan Gatley își aduce deseori aminte de fiul său, care-i povestea că participa în Ucraina la „misiuni foarte periculoase, dar, în același timp, foarte necesare”. Mulți dintre camarazii săi de luptă îi sunt recunoscători pentru instrucțiunile și sfaturile oferite la timp, bazate pe experiența militară din ultimii ani.
Femeia povestește pentru Libertatea că trupul neînsuflețit al lui Stephen a ajuns acasă abia după 3 săptămâni.
„Am retras 10.000 de dolari din fondul de pensii pentru a transporta rămășițele lui din Ucraina în Polonia. A fost incinerat în SUA. Așa a vrut el să fac în cazul că se întâmplă ceva și moare înaintea mea”, susține Fran Fulci.
Ea povestește cum memoria soțului a rămas în amintirile celor salvați de el. Și dă drept exemplu chiar momentul final. Descrie sec: „Stephen îl împingea de pe drumul minat pe un alt soldat. Datorită acestui fapt, soldatul a rămas în viață, iar soțul meu a murit”.
Jordan Gatley – britanicul de 24 de ani ucis de un lunetist rus
Britanicul Jordan Gatley a fost printre primii străini care au ajuns în Ucraina de la declanșarea războiului. A luptat în cadrul Legiunii Internaționale până în iunie, când a fost ucis lângă Severodonețk, din Donbas, de un lunetist rus. Luptele la care a participat au fost numite de comandantul său „iadul pe pământ”.
„El nu a putut să rămână acasă”
Dean Gatley, tatăl militarului din Marea Britanie, susține că fiul său nu a putut să rămână indiferent față de evenimentele groaznice din Ucraina. „A vrut să-i ajute pe ucraineni să lupte mai eficient împotriva invadatorilor ruși”, spune Dean, adăugând că fiul său a fost un erou neînfricat și nu a putut fi convins de nimeni să rămână acasă.
O parte din cenușă a fost trimisă militarilor din Ucraina
Tatăl lui Jordan povestește că trupul neînsuflețit al fiului său a ajuns acasă după 6 săptămâni. El a fost incinerat, iar o parte din cenușă a fost trimisă camarazilor săi de pe front.
„Jordan a luptat pentru oamenii care aveau nevoie de ajutorul lui, indiferent unde locuiau. El a vrut să-l oprească pe Putin să nu mai ocupe alte state europene. Ucrainenii ne-au povestit că el a salvat foarte multe vieți omenești”, menționează tatăl militarului britanic Jordan Gatley, adăugând că fiul său a fost menționat post-mortem de președintele Ucrainei Volodimir Zelenski pentru eroismul său.
David Ratiani – georgianul care s-a întors viu din Afganistan, dar a murit în Ucraina
Georgianul David Ratiani avea 50 de ani când a fost ucis pe teritoriul Ucrainei în urma exploziei unei mine. Avea o experiență de 27 de ani în armată, a participat la misiunea de menținere a păcii din Afganistan în 2008. Înainte de explozia minei, îl ajuta pe un camarad de luptă din Franța, care și-a traumatizat piciorul. Avea soție și copii.
„El lupta pentru Ucraina, visând să rezolve problemele Georgiei”
Ia Ratiani, soția militarului georgian David, numit de prieteni Dato, susține că nimeni nu a reușit să-l convingă pe soțul ei să nu vină în ajutorul armatei ucrainene. David Ratiani era originar din Abhazia, dintr-un oraș ocupat de Rusia, de aceea „el lupta pentru Ucraina, visând să rezolve problemele Georgiei”.
„Înainte de a pleca, el a vorbit cu copiii, explicându-le că pleacă la război pentru ei, pentru o pace în Ucraina și Georgia”, povestește femeia pentru Libertatea. Adaugă faptul că Ucraina a ajutat foarte mult poporul georgian în perioada războiului din Abhazia.
„Dato mi-a salvat viața după moarte”
„Dato a fost un erou și a murit ca un erou: ajutând un soldat francez care avea probleme la picior și nu putea ajunge singur la centrul nostru. Era o poveste tipică pentru el – să-și ajute aproapele”, povestește Oleksii Bobrovnikov, militar și jurnalist ucrainean, care a luptat cot la cot cu georgianul David Ratiani.
Ucraineanul menționează că înainte de moarte, David i-a dat să se folosească o vreme de ochelarii săi tactici de luptă, salvându-i viața la un moment dat. „Am mers 300-400 de metri pe un câmp, rușii ne vedeau foarte bine. Fără ochelari nu aș fi putut ajunge pe timp de noapte la destinație. Iată cum David mi-a salvat viața nefiind deja printre noi”, își aduce aminte militarul.
„Credeam că se va întoarce viu acasă”
Ia Ratiani credea că soțul său se va întoarce viu acasă, știind că are o experiență militară foarte mare. Soția soldatului georgian a aflat pe 18 martie că în Ucraina au fost uciși doi cetățeni ai Georgiei. Ea continua să spere că nu este vorba de soțul ei. La un moment dat a fost sunată de autorități și anunțată despre moartea lui David.
„A murit totul în mine. Niciodată nu voi uita privirile speriate ale copiilor și vocea îndurerată a surorii lui, dar cel mai mult aveam grijă de mama lui David. Voiam să dispar de pe pământ pentru că nu puteam să o liniștesc nicicum atunci…”, își aduce aminte Ia Ratiani momentul când a aflat că soțul ei a fost ucis în Ucraina.
Soția militarului consideră că „binele oricum va învinge răul”. „Cu toate că Ucraina nu este patria noastră, sensul libertății este același pentru toate popoarele”, spune Ia Ratiani.