8 comentariiCuprins:
Bustul lui Mircea Vulcănescu rămâne
Motivul este reprezentat de faptul că legislația românească interzice promovarea în spațiul public a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de crime de război.
Hotărârea a fost pronunțată pe 30 octombrie 2024, la Tribunalul București și nu este definitivă. Pe site-urile și conturile care promovează mesaje neolegionare și suveraniste se cere insistent trimiterea de petiții către Primăria Capitalei pentru ca hotărârea să fie contestată cu recurs.
Institutul „Elie Wiesel” a mai cerut instanței să dispună demolarea bustului lui Mircea Vulcănescu din Parcul Sfântul Ștefan, din Sectorul 2, dar această solicitare a fost respinsă.
Motivul este reprezentat de faptul că bustul nu se află în în proprietatea Municipiului Bucureşti şi nici în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ci în domeniul public al sectorului 2, aflat în administrarea ADP Sector 2. Cu alte cuvinte, Institutul „Elie Wiesel” ar fi trebuit să se îndrepte cu acțiune împotriva administrației din Sectorul 2.
Condamnat pentru crime de război
Strada Mircea Vulcănescu a primit această denumire în 1993, printr-o dispoziție emisă de primarul general din perioada respectivă.
„Mircea Vulcănescu este vinovat de crime de război și conform dispozițiilor OUG nr. 31/2002 este interzisă promovarea în spațiul public a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Este, de asemenea, interzisă în mod expres ridicarea sau menținerea în spațiul public a unor statui ale acestor persoane, precum și denumirea unor străzi cu nume de persoane vinovate de astfel de crime”, susțin cei de la Institutul „Elie Wiesel”.
Mai multe acțiuni similare
În acțiune se mai precizează că deja unele instituții publice au depus demersuri similare, cum ar fi Liceul „Mircea Vulcănescu” din Sectorul 4, care și-a schimbat denumirea în Liceul Economic nr. 1. De asemenea, în perioada mai 2022 – aprilie 2023, au fost modificate denumiri de străzi în cinci orașe ale țării.
„Telenovela” denumirii străzii Mircea Vulcănescu are o istorie de mai mulți ani. În octombrie 2022, un grup de consilieri din cadrul Consiliului General al Municipiului București a inițiat un proiect de hotărâre privind schimbarea denumirii străzii, demersul fiind inițiat tot la cererea Institutului „Elie Wiesel”.
Comisia de atribuire de denumiri a Municipiului Bucureşti din cadrul Instituţiei Prefectului a dat însă aviz nefavorabil, motivând că Mircea Vulcănescu nu se încadrează în definiţia persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, astfel cum se prevede în Ordonanța nr. 21/2002. Având la bază acest aviz nefavorabil, Consiliul General nu a aprobat proiectul de hotărâre.
Influența BOR și a Academiei Române
Instanța susține însă că avizul nefavorabil nu era obligatoriu pentru consilieri, care puteau adopta, legal, hotărârea.
„Având în vedere că, potrivit prevederilor art. 5 alin.1 din OG nr. 63/2002, acest aviz este unul consultativ, instituţia pârâtă (Consiliul General – n.r.) are posibilitatea să adopte hotărârea şi în lipsa unui aviz favorabil. Prin urmare, atât timp cât este obligatorie exclusiv solicitarea de emitere a unui aviz de către această instituție, dar nu soluţia dată prin acesta, nu poate fi invocat în mod valid că refuzul pârâtului rezidă în acest aviz nefavorabil cu rol consultativ. De altfel, analizând conţinutul motivării avizului, instanţa constată că soluţia nefavorabilă nu este fundamentată pe dispoziţii legale, ci pe opiniile academicienilor şi ale purtătorului de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române. Or, deşi este de necontestat că Mircea Vulcănescu a fost o personalitate marcantă, tribunalul apreciază că acestea nu sunt suficiente pentru a justifica însuşirea de către instituţia pârâtă a acestor concluzii şi eventuala justificare a marjei de oportunitate”, a susținut magistratul de la Tribunalul București.
La dosar a fost depusă și o opinie exprimată de Uniunea Scriitorilor din România, favorabilă menținerii denumirii străzii, dar instanţa a susținut că „aceasta nu are bază legală şi nu se fundamentează pe faptele din realitatea concretă”.
A susținut „finanțarea armatei germane”
„Mircea Vulcănescu a fost condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni pentru crime de război. Considerentele hotărârilor nu absolvă persoana inculpatului pe baza faptului că a deţinut calitatea de subsecretar de stat la Finanţe în guvernul Antonescu.
Dimpotrivă, instanţa constată că în cuprinsul deciziilor penale se face referire expres că o astfel de calitate nu îl absolvă de responsabilitate, acesta facilitând atât mărirea contingentului trupelor URSS, cât şi participând la problema finanţării armatei germane, considerându-se că fără această finanţare, armata germană n-ar fi rămas poate pe teritoriul României. Or, tribunalul reiterează că aceste considerente se bucură în continuare de autoritate de lucru judecat, astfel încât o simplă opinie în sensul că, în fapt, condamnările ar fi avut o altă bază factuală este lipsită de relevantă, neputându-i-se acorda valenţe juridice. Prin urmare, argumentul că cele două condamnări nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. c din OUG nr. 31/2002 nu poate fi reţinut de instanţă”, a concluzionat judecătorul.
Cine a fost Mircea Vulcănescu
Mircea Vulcănescu a făcut parte din Guvernul Ion Antonescu, ca subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe, în perioada ianuarie 1941 – august 1944. A fost filolog, filozof, publicist, sociolog și economist român simpatizant al ideologiei de extremă dreapta.
La 9 octombrie 1946 a fost condamnat, alături de alți 16 învinuiți, în cadrul unui proces colectiv, la opt ani de temniță grea, pedeapsă menținută în ianuarie 1948, când i s-a respins recursul.
Închis la Aiud, Mircea Vulcănescu ar fi ținut o serie de prelegeri considerate subversive, încercând să le ridice moralul deținuților.
A murit pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămâni.
Apărătorii lui Mircea Vulcănescu îl consideră pe acesta drept un mare gânditor și chiar un erou. Aceștia insistă că el nu a luat parte la decizia intrării României în cel de-Al Doilea Război Mondial și arată că a fost condamnat de un tribunal ilegitim. Imaginea acestuia este apărată în special de reprezentanți ai partidelor de extremă dreapta, dar și de unii oficiali de frunte ai Academiei Române și BOR.