ComenteazăStrigăte de bucurie au răsunat atunci când cele două tinere – una dintre ele, după o călătorie de 34 de ore din Ucraina, iar cealaltă, după o tură de noapte – s-au văzut pe un trotuar din Catalonia. Ani întregi s-au pregătit pentru această reîntâlnire, dar ultimele detalii au fost stabilite în grabă, în timp ce tancurile rusești năvăleau pe străzile din Ucraina.
„Momentul a fost unul fericit”, a povestit Angelika Batiai, în vârstă de 24 de ani. „Mi-am revăzut sora după aproape 20 de ani, dar, pe de altă parte, tocmai îmi părăsisem familia și prietenii într-o țară aflată în război”, a completat ea, relatează The Guardian.
Cele două surori vitrege, Tatiana și Angelika, și-au petrecut primii ani de viață împreună, în satul Nikolaev din sudul Ucrainei, sprijinindu-se una pe cealaltă, în lipsa unei mame care să aibă grijă de ele. La scurt timp, sărăcia le-a despărțit pe cele două fete.
Angelika, în vârstă de 5 ani, a fost trimisă să locuiască cu o mătuşă, iar Tatiana, în vârstă de 6 ani, cu o bunică, înainte de a ajunge în grija statului.
Au cerut să rămână împreună
Copilele au implorat să fie ţinute împreună, îşi aminteşte Tatiana, acum în vârstă de 25 de ani. „Dar, din punct de vedere economic, era imposibil, mătuşa Angelikăi nu îşi permitea să ne ia pe amândouă la ea”, a povestit femeia, potrivit sursei citate.
La vârsta de 8 ani, Tatiana a fost adoptată de o familie din oraşul spaniol Girona, în apropiere de Barcelona. Chiar dacă amintirile din Ucraina se estompau, sora ei rămânea constant în gândurile ei. „Întotdeauna am spus că voi merge în Ucraina şi o voi găsi”, a mărturisit Tatiana. În adolescenţă, ea şi-a căutat sora pe toate reţelele de socializare, inclusiv pe reţeaua rusă VK.
S-au regăsit pe Facebook, în 2019
La mai mult de 3.000 de kilometri distanţă, în Ucraina, Angelika făcea acelaşi lucru. Când a dat peste profilul de Facebook al unei tinere vesele din Spania, în 2019, a fost sigură că a găsit-o pe Tatiana: „Am ştiut pur şi simplu că era sora mea”, a povestit ea.
În câteva săptămâni, au reușit să treacă peste barierele lingvistice şi culturale și au ajuns să vorbească zilnic pe rețeaua de socializare. „A fost ca o prietenă pe care începi să o cunoști, dar care, de fapt, este sora ta și cu care vrei să-ți împarți viața”, a mai spus Tatiana. Cu mare entuziasm, și-au făcut planuri de a se întâlni în Spania, doar că pandemia le-a împiedicat să se vadă.
„Credeam că sunt doar zvonuri și că totul va fi bine”
În februarie, în timp ce trupele ruseşti se adunaseră la graniţa cu Ucraina, Tatiana i-a spus surorii sale, la telefon, că va izbucni războiul, însă Angelika a încercat să o tempereze. „Credeam că sunt doar zvonuri și că totul va fi bine. Dar a fost din ce în ce mai rău”, își amintește și Angelika.
Apoi, ea şi logodnicul ei şi-au părăsit casa din Nova Odesa, îndreptându-se spre un sat din apropiere, unde vărul ei îşi transformase subsolul într-un adăpost improvizat. „Tatiana îmi trimitea mesaje în fiecare zi, spunându-mi să împachetez şi să plec, că e foarte îngrijorată și că mă așteaptă la ea”, povestește tânăra.
Nu a vrut să-și părăsească familia din Ucraina
Angelika s-a decis însă foarte greu, pentru că cei din jurul ei erau hotărâţi să rămână. „Nu am vrut să-mi părăsesc familia. În plus, mă aștepta un drum foarte lung, nu știam dacă voi reuși să-l parcurg singură”.
În cele din urmă, un mesaj de la mama adoptivă a Tatianei, care a întărit faptul că va fi în siguranţă în Spania, a fost cel care a convins-o pe Angelika. S-a pregătit pentru ce era mai rău și a pornit cu mașina spre granița poloneză, împreună cu alți câțiva ucraineni care voiau să fugă din calea rușilor. „Eram îngrozită că vom fi arestați sau că va porni o alertă aeriană”, își amintește Angelika.
De la casa ei din Girona, Tatiana i-a urmărit fiecare pas. I-a cumpărat apoi un bilet de avion de la Varșovia. „Nu mai fusese niciodată într-un avion, nu știa nici cum să-și înregistreze bagajele, eram foarte îngrijorată pentru ea”, a povestit tânăra.
Revederea
Grijile s-au topit de îndată ce și-a văzut, în cele din urmă, sora. „Întotdeauna m-am întrebat cum va fi acel moment”, a spus Tatiana. „Mă gândeam că voi fi în stare de șoc, că nu voi ști ce să spun, că voi plânge, poate. În cele din urmă, pur și simplu nu-mi venea să cred că se întâmplă”, a adăugat ea, scrie The Guardian.
A trecut o lună de când Angelika a ajuns în siguranță în Spania, la sora ei vitregă, iar cele două tinere locuiesc acum împreună, în apartamentul Tatianei. Folosesc Google translate pentru a comunica și limbajul corpului, căci tânăra din Spania a uitat de mult limba ucraineană.
„Pe măsură ce trec zilele, mă uit la ea și încă nu-mi vine să cred”, a mai spus Tatiana. „Mă gândesc doar: e aici!”, a adăugat ea.
Asemenea celor 135.000 de refugiați ucraineni care au trecut granița Spaniei, Angelika nu știe cum va arăta viitorul ei. Nu știe dacă se va putea întoarce la logodnicul ei din Ucraina și la jobul pe care l-a lăsat în urmă sau dacă va putea să-și aducă familia rămasă în țara invadată de ruși, acolo unde este ea acum, în Spania.
„Încă de când eram mici visam să ne revedem, dar nu ne-am imaginat niciodată că asta se va întâmpla din cauza unui război”, a mai spus Tatiana.
Pentru Angelika, faptul că s-a întors alături de sora ei a fost „incredibil”, după cum însăși a povestit pentru The Guardian, dar bucuria i-a fost umbrită de gândul că i-a lăsat pe cei dragi în urmă, într-o țară aflată în război.
„Pur și simplu, nu mă pot opri să mă gândesc la asta”, a adăugat ea.