- Acest articol a fost realizat în parteneriat cu Pulitzer Center. Elena Stancu este bursieră în cadrul programului Persephone Miel Fellowship 2021.
Ana Țofei, 23 de ani, a absolvit Facultatea de Agronomie din Timișoara ca șefă de promoție. A venit prima dată să lucreze în Anglia anul trecut, în timpul unui program de practică Erasmus, pe care l-a făcut la ferma Old Parsonage din Cobham, Kent.
Acum e studentă la master și bursieră Erasmus în Spania, dar s-a reîntors la muncă în Anglia pe perioada sezonului de cules – cursurile se fac online din cauza pandemiei, așa că poate studia de oriunde. Lucrează 11 ore pe zi, iar într-o lună, veniturile ei nete se apropie de 2.000 de lire.
Se întreține în facultate cu banii câștigați la fermă
Ana este quality controller (n.r. – responsabilă cu controlul calității) și cu banii câștigați la ferma din Cobham se întreține la facultate. Din Anglia va zbura la Valencia, în Spania, unde are bursa Erasmus, apoi se va întoarce în România să-și susțină teza de master în vara anului următor. Ana trăiește două tipuri de migrație: academică în Spania și sezonieră în Anglia.
După ce se va termina culesul merelor, tânăra va rămâne câteva săptămâni la Londra, la o prietenă de-ale ei. Anul trecut a încântat-o atmosfera din oraș, pentru că oamenii i s-au părut „relaxați, liberi și fericiți”. O să-și lase hainele de lucru și cizmele de cauciuc într-o cutie, în caravana din Cobham, și o să poarte rochiile de seară și gențile pe care le-a adus din Spania special pentru asta.
În timpul programului Erasmus, Ana a petrecut opt luni la Universitat Politècnica de València, unde a lucrat câte trei-patru ore pe zi în laborator și a făcut experimente și analize. „În România, n-am luat o pipetă în mână. În timpul laboratoarelor din facultate, scriam fișe de lucru pe caietele noastre.”
E singura din familia ei care a făcut facultate
Ana a crescut într-o familie modestă din Timișoara: tatăl ei a lucrat în construcții, iar mama ei, într-o fabrică de confecții. Când avea 16 ani, mama ei a murit de cancer după câțiva ani de tratamente și operații, care au adus multă suferință și presiune financiară familiei.
„A fost foarte rea experiența cu sistemul medical din România”, povestește Ana. „Cu patru ani înainte să moară, am fost cu mama la spital să facă chimioterapie și doctorița i-a spus de față cu mine: «Degeaba mai vii aici, pentru că o să mori oricum». Ăia patru ani au contat enorm pentru mine și frații mei. Mă gândesc că dacă mama ar fi fost tratată în altă țară, poate ar fi trăit și azi. Sistemul medical e unul din motivele pentru care vreau să plec din România.”
Ana e singura din familia ei care a făcut facultate – sora ei mai mică s-a angajat imediat după liceu, iar fratele ei mai mare lucrează într-o fabrică din Germania. Va termina masterul anul viitor și după aceea vrea să facă doctoratul la universitatea din Valencia, unde speră să fie admisă cu bursă, apoi să se angajeze într-un laborator în Spania.
„După ce am început să călătoresc, România n-a mai fost o opțiune pentru mine. În Spania am văzut că oamenilor nu le pasă chiar atât de mult de bani și se bucură de viață. Eu n-aș vrea ca toată tinerețea mea să o petrec muncind din greu, ca apoi să ajung bătrână și să nu mai am ce să fac cu banii.”
De când a început facultatea, Ana a economisit 20.000 de euro din burse și din banii câștigați în Anglia. „Am încercat și să mă bucur de viață – în Spania mâncam aproape în fiecare zi în oraș –, dar am încercat și să pun deoparte, că dacă nu strâng eu, nu strânge altul pentru mine.”
După facultate, a plecat să culeagă mere în Anglia
Șefa echipei de muncitori sezonieri, Alexandra Scarlat, a venit să lucreze în Anglia la cules mere în 2011, după ce a absolvit Facultatea de Inginerie și Management în Alimentația Publică din cadrul Universității de Ştiinţe Agronomice din Bucureşti.
Și-a căutat de lucru în Câmpulung Muscel, aproape de satul Nămăești, județul Argeș, unde locuia în casa părinților. Salariul de inginer agronom era atunci 1.100 de lei, bani din care ar fi trebuit să-și plătească naveta până în oraș, iar Alexandra n-ar fi putut trăi din suma asta.
În primul an în Anglia, a lucrat cinci luni la ferma Old Parsonage, apoi s-a întors în România și s-a angajat la o fabrică de cablaje din Câmpulung. S-a reîntors anul următor la Cobham și, după ce s-a terminat culesul merelor, a muncit iarna în fabrică, la ambalat.
În fiecare an, Alexandra stătea tot mai multe luni în Anglia până în 2017, când a devenit farm supervisor, adică șefa echipei de muncitori sezonieri, și s-a stabilit definitiv aici.
De 10 ani, Alexandra, care are acum 34 de ani, locuiește într-o caravană, o casă mobilă dotată cu bucătărie, toaletă și două dormitoare, la ferma Old Parsonage din Cobham. Iarna, Alexandra și iubitul ei, Dani, rămân singuri în campus, după ce toți muncitorii se întorc în țările lor.
Daniel Tucă, 27 de ani, partenerul Alexandrei, lucrează la ferma Old Parsonage din 2014, când a venit prima dată în Anglia să culeagă mere. Nu avea bani de drum, așa că s-a împrumutat înainte să plece din țară. Daniel a crescut într-o familie modestă și a început să lucreze încă din liceu, când tăia lemne cu drujba pentru oamenii din comuna Mărăcineni, județul Buzău.
Înainte să vină în Anglia, Dani lucra ca șofer pentru o firmă din Buzău. Câștiga 1.200 de lei și era mulțumit, pentru că mama lui avea un salariu lunar de 800 de lei la fabrica de confecții. Însă prietenii lui începuseră să plece din România și unul dintre ei l-a întrebat dacă n-ar vrea să culeagă mere în Anglia.
Visează să se întoarcă în România și să-și deschidă o afacere cu ceapă de Buzău
Dani ar fi vrut să dea admitere la Facultatea de Studii Economice din București, dar salariul mamei lui și pensia de boală a tatălui său, care primea 540 de lei pe lună, nu le-ar fi ajuns să-l întrețină.
În clasa a XII-a, Dani lucra la negru ca șofer și, din cauză că n-a avut timp să învețe, a picat bacalaureatul la română. A renunțat la serviciu ca să învețe și l-a luat în sesiunea din toamnă cu 8,20.
În 2014, după ce a lucrat trei luni la ferma Old Parsonage, Dani și-a plătit toate datoriile din țară, și-a cumpărat un laptop și haine și s-a întors în România cu 2.000 de lire. „Anul următor am venit la muncă în Anglia din vară”, povestește Dani. „Făceam orice: curățam pomii, dădeam cu mătura, dădeam cu var, reparam caravanele.” În 2015 a început să lucreze ca tractorist.
Alexandra și Dani s-au cunoscut la fermă și sunt împreună din 2016. El și-a construit o casă cu etaj în curtea părinților, în care a investit 30.000 de lire, și visează să se întoarcă într-o zi în România ca să-și deschidă o afacere cu ceapă de Buzău.
Alexandra și-a construit un apartament deasupra casei părintești din satul Nămăești, județul Argeș, și ar vrea să se întoarcă în România dacă ar găsi un loc de muncă plătit cu 3.000-4.000 de lei.
Nu s-au hotărât dacă se vor stabili lângă Buzău sau lângă Câmpulung, dar sunt hotărâți să se întoarcă. Acesta este și motivul pentru care încă locuiesc la caravane, în locuințele provizorii pentru muncitorii sezonieri: cazarea nu-i costă aproape nimic și în felul acesta strâng mai mulți bani.
„Ne lipsește familia și simțim că facem prea multe joburi”
Alexandra și Dani câștigă în perioada culesului peste 2.000 de lire net pe lună, iar iarna, când au puțin de muncă, în jur de 1.100. S-ar întoarce în România și pentru o treime din banii aceștia, pentru că și-au construit case și ar avea unde să locuiască.
De șapte ani, de când lucrează la Cobham, Dani n-a fost niciodată să viziteze Londra, deși se află la 26 de mile distanță. Concediul și-l petrec în România: înainte de pandemie, mergeau în țară de două ori pe an, în mai și de Crăciun.
„Ne lipsește familia și simțim că facem prea multe joburi”, spune Dani. „Eu fac orice: de la dat cu var până la reparat tractoare. Suntem fericiți împreună, dar overall nu.”
Aproape 5 milioane de români sunt plecați în străinătate, a cincea diasporă a lumii raportat la numărul populației. România este statul din Uniunea Europeană cu cei mai mulți emigranți, potrivit Eurostat. 1.082.260 de cetățeni români au aplicat pentru statutul de rezident în Marea Britanie, a doua naționalitate ca număr după polonezi.
Au plecat de acasă „pe furiș”, ca să evite lacrimile copilului
Bianca, 20 de ani, și Petrișor Nuță, 28, sunt din comuna Bratovoești, județul Dolj, și au venit să culeagă mere la ferma Old Parsonage în luna septembrie. Au plecat de acasă „pe furiș” ca să evite lacrimile copilului lor, în vârstă de trei ani.
Băiatul lor, David, care a rămas în grija bunicii, refuză de-atunci să vorbească cu ei la telefon și Bianca crede că acesta e felul lui de a-i pedepsi.
Bianca a născut când era minoră, la fel ca multe alte tinere din România pe care le-am întâlnit în fermele din Spania și Germania – aproape un sfert din mamele sub 18 ani din UE sunt românce.
Oficial, 77.978 de copii au fost lăsați anul trecut în grija rudelor, potrivit Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA). Organizația Salvați Copiii estimează că, în realitate, numărul lor depășește 100.000.
Bianca a făcut o școală profesională, iar Petrișor a abandonat școala în clasa a X-a. Nu și-au găsit de lucru în România, așa că au plecat în străinătate: din iunie până în august culeg căpșuni în Germania, iar din septembrie până în noiembrie culeg mere în Anglia. Vor să continue să migreze dintr-o țară în alta, oriunde vor găsi locuri de muncă bine plătite.
Cei doi au început să-și construiască o casă la Bratovoești, în curtea părinților lui Petrișor, dar sunt abia la început. „Mai avem multe de făcut; cred că o să muncim vreo 20 de ani așa”, spune Bianca.
Acest articol este parte dintr-o serie despre muncitorii români aflați în UK. Puteți citi aici prima parte.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 17Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro