Livia Stanciu, actual judecător al Curții Constituționale și fosta președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, „s-a conturat pe de-a întregul” drept „un apărător” al intereselor instituțiilor de forță, susține Daniel Morar. „Ori de câte ori Curtea tăia sau atenua din puterile unei instituții de forță, colega mea dădea impresia că pierde ceva personal”, susține Morar. 

Dacă avea de ales între drepturile și libertățile cetățenilor și puterile autorităților statului, opta negreșit pentru conservarea celor din urmă. În cauzele cu miză ne considera vinovați încă de la începutul discuțiilor.

Daniel Morar, despre Livia Stanciu:

Episoadele descrise de Morar apar în cartea  „Putea să fie altcumva”, Editura Humanitas, lansată duminică, 11 decembrie 2022, la Gaudeamus. 

Livia Stanciu, lumini și umbre în cartea lui Morar

În anul 2016, postul de președinte al CCR se vacanta, odată cu finalul mandatului lui Augustin Zegrean. Livia Stanciu și-a anunțat candidatura în fața colegilor. Daniel Morar nu a vrut s-o susțină, din motivul atașamentului ei față de instituțiile de forță, dar și pentru că nu era convins de consistența ei ca jurist. „Livia Stanciu se repeta în pledoarii până la exasperare”, „se oprea întotdeauna înainte de a intra în miezul chestiunii” și „totul părea o regie”, o descrie Morar.

În privința activității Liviei Stanciu, Morar nu e lipsit de nuanțele complexității, cum se întâmplă la alte personaje, în alb-negru, ale cărții: în bine, Băsescu și Boc, în rău, Kovesi, Iohannis, Maior și Coldea.

Ca șefă la ÎCCJ, Morar îi remarcă lui Stanciu „determinarea” și faptul că le-a dat curaj judecătorilor de a aborda cazuri mari de corupție, „de care, înainte, judecătorii se eschivau”. Dar și în postura de președinte al Înaltei Curți, Livia Stanciu a greșit, spune Morar, când s-a declarat public partener al DNA. 

„Surprinzător”, un judecător nu vrea să candideze

El însuși judecător la CCR, Morar decide, așadar, în 2016 să nu o voteze pe Stanciu în alegerile pentru poziția de președinte al Curții. Merge la Petre Lăzăroiu și îi propune să-l susțină pe acesta. „În mod surprinzător, acesta m-a anunțat că nu va candida și că o va susține pe Livia Stanciu”, spune Morar despre Lăzăroiu. 

Livia Stanciu a candidat și l-a avut contracandidat pe Valer Dorneanu. Judecătorii, spune Morar, au avut de ales între:

  • Valer Dorneanu, „o persoană cu un pregnant trecut politic, identificată cu însuși partidul din care provenea” – PSD
  • Livia Stanciu, „un fost magistrat care se declarase partener al instituțiilor de forță ale statului” – DNA și SRI

A câștigat Dorneanu, cu cinci voturi, minimul cerut de lege. 

Lăzăroiu explică de ce renunțase: „Fusese sunat expres de conducerea SRI”

Morar susține că a aflat mai târziu, abia peste trei ani, în 2019, de ce Lăzăroiu a refuzat să candideze. „Mă aflam împreună cu el în biroul Monei Pivniceru, după o altă reprezentație acuzatoare a Liviei Stanciu, din plenul Curții, iar colegul meu (n.r. – judecătorul Petre Lăzăroiu), obosit și iritat, ne-a spus că îi pare rău că a votat-o atunci, a făcut-o pentru că fusese sunat expres de conducerea SRI, care i-a cerut să o sprijine pentru președinția Curții”. „Era o informație nouă, o auzeam pentru prima oară”, adaugă Morar.

În acest punct, Morar e transparent cu propriile dubii și adaugă că nu știe dacă Lăzăroiu chiar a fost sunat de eminențele SRI, după cum acesta le-a mărturisit colegilor sau dacă Livia Stanciu a știut. Dar „nu pot spune că m-a surprins”, dacă lucrurile s-au întâmplat cum spune Lăzăroiu, adaugă autorul.

Nu era surprins pentru că Morar însuși avusese o experiență asemănătoare în legătură cu Stanciu, nu dinspre SRI, ci dinspre SPP. De data asta, autorul povestește ceva ce a văzut cu ochii lui, în timpul acelorași alegeri. 

Judecătorul susține că un colonel SPP s-a implicat în alegerile Curții Constituționale

Daniel Morar istorisește că „un colonel al Serviciului de Protecție și Pază, care era de ani buni aghiotantul președinților Curții, mă abordase în perioada premergătoare alegerilor să-mi spună că trebuie făcute demersuri pentru ca Valer Dorneanu să nu ocupe această funcție”. 

Morar continuă, povestind că ofițerul SPP „mi-a spus că a vorbit și cu alți judecători ai Curții și că mă va ține la curent cu demersul său”.

„În ajunul alegerilor, (n.r. – colonelul SPP) m-a informat că «el crede că îi iese combinația», astfel că «noi o vom putea alege președinte pe Livia Stanciu». L-am întrebat intrigat cum a ajuns la această soluție și i-am cerut să-și vadă de treabă”, narează Morar. 

Critici severe la Simina Tănăsescu: „Își afișa talentele de nutriționist”

În afară de Livia Stanciu, un alt judecător activ al Curții Constituționale care este conturat în cartea „subiectivă” a lui Daniel Morar, termenul „subiectiv” e plasat de autor chiar pe copertă, este Simina Tănăsescu.

Propusă la Curte de președintele Klaus Iohannis în 2019, Simina Tănăsescu este introdusă în cartea lui Morar prin fraza „a tăcut și nu a susținut vreo opinie”. Tăcerea dintr-un caz anume „nu era nimic aparte în atitudinea ei, ne obișnuiserăm, modul ei de a aborda cauzele fiind diferit de al celorlalți judecători”, completează autorul. 

Morar susține că Simina Tănăsescu, „atunci când își prezintă propriile dosare, nu rezolvă o speță, ci schițează o prelegere, nu propune o soluție, ci emite o părere”.

Frazele preferate ale Siminei Tănăsescu, citate de Morar, sunt: „legea nu e neapărat bună, dar nici rea”, avem de-a face cu „o reglementare chiar frumoasă, care pe mine m-a cucerit”, „eu nu aș adopta o astfel de lege, ceva-ceva nu-mi place la ea”. 

Își afișa talentele de etician, psiholog, estetician, merceolog sau nutriționist, mai puțin pe cele de jurist, și încheia spunând că „soluția poate fi și așa, și așa”.

Daniel Morar, despre judecătorul constituțional Simina Tănăsescu:

„Kovesi și Maior s-au bazat pe capacitatea teribilă a instituțiilor de a genera frică și de a impune decizii”

În privința relației generice cu SRI, care revine permanent în cele aproape 700 de pagini ale cărții, Daniel Morar sintetizează chiar înainte de ultimul capitol:

„Rămâne întrebarea: cum și-au evaluat Codruța Kovesi și George Maior șansele și cum au crezut că pot câștiga un război împotriva Curții Constituționale? Cu reflexele democratice tocite, s-au bazat pe capacitatea cumulată, teribilă, a instituțiilor pe care le conduceau de a genera frică și de a impune decizii. Dacă un întreg angrenaj al autorităților și instituțiilor statului, în frunte cu Parlamentul și Guvernul, se conforma dorințelor lor, de ce nu ar fi făcut și Curtea la fel? Iată însă că au evaluat și au presupus greșit”. 

Alte episoade povestite în cartea lui Daniel Morar puteți citi aici:

 
 

Urmărește-ne pe Google News