Se spune că, la naşterea lui Ilie, tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb, învelindu-l în scutece de foc şi dându-i să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu, care l-a mistuit toată viaţa. Ajuns, printr-o existenţă dusă în asceză, pe culmile cele mai înalte ale virtuţii, Sf. Ilie nu a trecut la cele veşnice prin poarta morţii, ci a fost ridicat la cer, fiind considerat demn de a vedea, faţă în faţă, slava lui Dumnezeu.
În tradiţia populară, Sf. Ilie, denumit şi Sântilie, este considerat ocrotitorul recoltelor, dar provoacă şi tunete, trăsnete, grindină sau ploi torenţiale, când traversează cerul în căruţa lui de foc, trăsnind năprasnic dracii ascunşi în turlele bisericilor sau chiar în trupul unor animale.