Reportaj. Sfârșitul cărbunelui românesc îi revoltă pe minerii din Gorj, care nu cred în „tranziția verde”: „Sunt povești nemuritoare!” 

„De când s-a închis cariera, parcă totul a murit. Mai încearcă domnul primar cu zilele comunei să fie mai multă veselie. Păi, când ieșeam sâmbăta la cârciumă, erau 30 de inși acolo. Acum, sunt numai bătrâni, că ăilalți au plecat în străinătate. Nu mai e ce-a fost și e păcat”, spune Petre Bobină, fost miner la cariera de lignit de la Roșia de Amaradia, situată în estul județului Gorj. 

Bărbatul în vârstă de 57 de ani locuiește în satul Ruget și a lucrat 29 de ani la mină. Cariera în sectorul energetic a fost moștenire de familie: tatăl a lucrat în petrol și gaze, la Foraje Sonde Craiova. În 1986, Petre Bobină s-a angajat miner, nici nu avea alte opțiuni. 

După doi ani la Complexul Rovinari, a fost mutat la Roșia de Amaradia, o mină de suprafață, unde a lucrat ca excavatorist. Gigantul de fier încă brăzdează orizontul în cariera acum abandonată, peste care a crescut vegetația. 

Cazul minei care a înghițit un sat

Mina Roșia de Amaradia a fost închisă în 2015, după ce în primăvara lui 2006, satul Seciurile a fost aproape complet înghițit de o alunecare de teren. 

„S-a constituit în sat o asociație cu 300 de persoane și a făcut acțiune în instanță. Concluzia a fost că vinovată e unitatea minieră de pe raza localității, care a haldat haotic”, explică pentru Libertatea Ion Liviu Cotojman, care se află la al patrulea mandat de primar în Roșia de Amaradia. Ca urmare, păgubiții au primit sute de milioane de lei de la Complexul Energetic Oltenia (CEO), de care aparține mina Roșia de Amaradia. 

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

Dar nu din cauza alunecării de teren s-a luat decizia închiderii minei. Motivația a fost simplă: s-a terminat rezerva de cărbune. Pentru o localitate care se susține financiar doar din minerit, de zeci de ani, lipsa locurilor de muncă i-a terifiat pe localnici. 

O decizie politică, spun localnicii 

Primarul Cotojman spune că a încercat în numeroase rânduri să înduplece CEO să redeschidă o altă carieră de lignit în apropiere. „Încă din 2008, am discutat despre redeschidere, pentru că se știa deja că se termină rezerva. M-am dus și la premierul Boc și-am fost singura carieră care a obținut hotărâre de guvern de redeschidere, după revoluție.”

Noul segment minier ar fi trebuit să fie la 500-600 de metri față de zona care deja se excava. „Se putea face o trecere foarte ușoară la cariera Seciuri-Bustuchini, unde erau 30 de milioane de metri cubi de cărbune. Doar trebuia exploatat, că deja erau utilajele acolo”, confirmă Petre Bobină. 

Recomandări

PNL a plătit o campanie în care Călin Georgescu a fost promovat intens pe TikTok, similară cu o campanie a Rusiei în Ucraina, a descoperit ANAF

Cinci ani CEO ar fi putut funcționa doar cu rezerva de cărbune de la Roșia de Amaradia.

Primarul Cotojman:

CEO a hotărât însă să oprească activitatea la Roșia. Primarul crede că a fost o consecință a înlăturării Guvernului Boc. „Toate au avut doar răspuns politic.” Petre Bobină consideră că „problema era distanța mare de transport, care implicit creștea și costul de producție: noi duceam cărbunele la 110 km, pe calea ferată, la Craiova”.

În prezent, lignitul este extras de CEO din zece cariere, dintre care nouă sunt în Gorj.  

O fostă mină ar putea deveni câmp de fotovoltaice

Problema cu care se confruntă acum primarul Liviu Cotojman este chiar mina abandonată. CEO nu a mai redat-o circuitului agricol, a lăsat-o într-o așa-zisă stare de conservare. Ca urmare, cariera de lignit de la Roșia de Amaradia nu apare nici pe hărțile oficiale, nici pe site-ul CEO. Rămâne doar subiect pentru presa locală. 

„Se folosesc de termenul ăsta, conservare, ca să se prevaleze de la a da terenul înapoi. Eu am făcut demersuri la ei, dar degeaba”, spune primarul. Fosta mină se desfășoară pe 400 de hectare, care ar putea fi redate agriculturii în zonă sau chiar altor proiecte energetice. 

Recomandări

Prostia liberală nu schimbă datele „fenomenului Georgescu”. Ciucă, Rareș Bogdan nu sunt deranjați de forțele polițienești ale binelui?

„De pildă, aș fi vrut să folosesc terenurile care nu erau bune pentru cultivat ca să pun panouri fotovoltaice”, continuă Cotojman. 

Primarul deja a obținut, în urmă cu doi ani, o finanțare europeană pentru astfel de panouri. „Primăria din Roșia de Amaradia e independentă energetic.”

„Doar cărbunele îi mai ține aici pe cei în putere”

„Când auziți prin presă că românii pleacă în străinătate, să știți că de la mine pleacă. Vara, întreg satul Ruget e plecat – și femei, și bărbați”, descrie succint primarul Cotojman efectele închiderii minei.

Acesta a fost și cazul lui Petre Bobină. În 2015, la mina din Roșia de Amaradia au rămas vreo 50 de muncitori care au devenit paznici. „Din 1.300-1.400 de salariați, cât a avut în 1990, efectivul s-a tot subțiat. Când s-a închis, cine a vrut s-a dus la complexul de la Rovinari, iar cine nu – a plecat din mină cu salarii compensatorii. Mai e un licăr de activitate. Dar odată cu mineritul, parcă zona asta moare încet, dar sigur.”

Fostul miner din Ruget a ales calea străinătății. În 2015 a părăsit mina pentru a munci în agricultură peste hotare. „Am zis să văd cum e viața dincolo. Am mers cu soția la sparanghel, la montat de solare și nu-mi pare rău. M-am descurcat, cum s-ar zice.” 

„Cei care vorbesc de închiderea minelor prima dată ar trebui să ofere o alternativă viabilă. Statul trebuie să ofere reconversie profesională. Să iei muncitorul și să-i dai alt loc de muncă, pe același salariu. Statul ar putea, dar nu vrea să se implice”, este de părere Petre Bobină.

Toate minele de cărbune trebuie închise până în 2032

România va fi nevoită să facă ceea ce spune Petre Bobină, pentru că de la 1 iulie a adoptat legea decarbonizării. Într-un efort european comun, țara noastră se obligă la eliminarea treptată a cărbunelui până în 2032. 

În regiune mai există și centrala pe huilă de la Paroșeni, administrată de Complexul Energetic Hunedoara (CEH), care funcționează cu rezervele din cele patru mine încă deschise pe Valea Jiului (Lonea, Vulcan, Livezeni și Lupeni). Totuși, din cauza resurselor limitate, termocentrala Paroșeni nu mai arde cărbune decât trei zile din șapte. 

În țară, mai sunt alte unități pe cărbune, mult mai mici, la Govora II și Govora IV, precum și la Veolia Iași. 

Închiderea centralelor pe cărbune este justificată și de faptul că durata medie de viață a unei termocentrale este de 40 de ani. Or, cea mai veche din România – Paroșeni – are 58 de ani, iar cea mai nouă – Craiova – are 33 de ani. Utilizarea acestora înseamnă nu doar markeri de poluare mai mari, ci și costuri de întreținere ridicate.

În ciuda angajamentelor europene de a elimina treptat cărbunele din sectorul electric, țări precum Germania, Austria și Țările de Jos se pregătesc să crească producția de energie pe bază de cărbune, ca măsură de urgență, scrie profit.ro. Polonia și Ucraina cresc producția de cărbune termic, din pricina crizei de securitate termică determinată de războiul din Ucraina. 

Bani europeni pentru afaceri nepoluante

Implementarea legii decarbonizării presupune acțiunea pe mai multe planuri din partea statului. Pe de o parte, CEO a fost nevoit să elaboreze un plan de restructurare, etapizat, prin care să-și asume că va înlocui capacitățile de lignit cu 1.325 MW gaz și 735 MW fotovoltaic până în 2026. Există planuri ca pe cinci din cele nouă cariere să fie instalate parcuri pentru energie solară.

De asemenea, fiecare dintre cele șase județe vizate de lege au întocmit Planuri Teritoriale pentru o Tranziție Justă (PTTJ), pe baza cărora Comisia Europeană alocă fonduri. 

„Tranziția energetică nu se poate face fără niște efecte negative sociale și economice”, spun reprezentanții organizației Bankwatch. Prin urmare, fondurile europene vin ca un tampon pentru acele regiuni monoindustriale, cum este și Gorjul. 

Fără programe de tranziție justă, explică Bankwatch, dezindustrializarea se poate manifesta ca pe Valea Jiului, de pildă. „S-a făcut fără un plan concret pentru oameni și economiile din zonă.”

Gorjul vrea să crească businessuri independente energetic

„Din cele două miliarde de euro pe care îi va primi România, alocarea pentru Gorj e de 500 de milioane de euro, cea mai mare din țară”, explică Alin Șipanu, angajat al Consiliului Județean Gorj, care s-a ocupat de scrierea PTTJ, cu sprijinul Bankwatch și Greenpeace. 

Motivul pentru care Gorjul a câștigat mai mulți bani este că principalele criterii de acordare a fondurilor au fost: teritoriul afectat, numărul de oameni care își vor pierde joburile și gradul de poluare cauzat de industria minieră.

Proiectele incluse în PTTJ sunt peste 300 de idei de afaceri care au venit de la gorjeni. „De la chestii simple, ca înființare de parcuri fotovoltaice, la proiecte pentru o fabrică de materiale de construcții, la care să-ți asiguri parțial sau total independența energetică folosind energie verde, până la sere de legume, unde sistemul de irigații și sistemul de mentenanță să fie independente energetic”, explică Șipanu. 

Există și ideea înființării unor centre de recalificare profesională, dedicate în primul rând celor 12.000 de angajați ai CEO care vor fi în risc de șomaj în următorii zece ani. 

Totuși, explică Șipanu, nu ele au fost prioritatea PTTJ. „Mai întâi trebuie să mă gândesc ce locuri de muncă pot să creez și ulterior la reconversia profesională. Lucrătorii de la CEO pot fi introduși cu ușurință în alte domenii conexe. Ideea centrelor va fi ca ei să fie prioritizați și apoi puși în legătură cu angajatorii.”

Minerii dau vina pe ONG-ul de mediu 

Nu există o estimare precisă a locurilor de muncă create prin PTTJ, însă va fi de ordinul zecilor de mii, spune Bankwatch. „Industria regenerabilelor ar putea crea 50.000 de locuri de muncă în România. Dacă măcar o parte din aceste locuri de muncă s-ar îndrepta către regiunile carbonifere (Gorj, Dolj, Hunedoara), golul lăsat în urmă de industria cărbunelui ar putea fi acoperit.” 

În vreme ce gorjenii au răspuns cu sutele la apelurile CJ Gorj de idei antreprenoriale, nu la fel de deschiși la dialog au fost reprezentanții CEO. „Ne-am confruntat cu presiuni sociale în tot acest timp. Viziunea era că noi părăsim barca, în loc să salvăm mineritul”, spune Șipanu.

Muncitorii de la CEO nu cred în viitorul verde al Gorjului. Nu văd potențiali colaboratori în organizațiile de mediu, ca Bankwatch. O demonstrează un protest spontan, a vreo 50 de sindicaliști CEO, care a fost organizat în Târgu Jiu, pe 7 iulie, la aflarea veștii că o parte din echipa Bankwatch se află cazată la un hotel din localitate.

„Bankwatch, nu uita, România nu-i a ta”, „România, trezește-te” și „Hoții” au strigat printre huiduieli oamenii. Motivul invocat de sindicaliști pentru organizarea protestului este închiderea temporară a minei Roșia, care nu îndeplinea condițiile de mediu, fapt semnalat de ONG. 

„Sunt povești nemuritoare”

Întrebat despre legea decarbonizării, unul dintre liderii sindicali o cataloghează drept „un lucru abstract”. 

„Legea vorbește despre conservare. Asta înseamnă că ai posibilitatea, atunci când sistemul românesc o cere, să exploatezi. Dar aceste programe sunt nerealizabile. Visăm. Este imposibil să construim termocentrale pe bază de gaz până în 2026”, spune Gabriel Căldărușe, reprezentant al sindicatului. 

„Noi nu vom pune capacitățile prevăzute până atunci. Sunt povești nemuritoare! Eu vă spun că și în 2035, minele vor fi deschise, datorită faptului că statul și cetățenii români vor avea nevoie de energie.”

Gabriel Căldărușe, lider sindical CEO:

Sindicaliștii au refuzat să discute cu reprezentanții Bankwatch, iar după vreo două ore s-au împrăștiat prin oraș. Între timp, li s-au alăturat și cetățeni care au fost scoși din case de scandări.

„Facturile vin mari, din cauza CEZ (multinațională energetică din Cehia, n.r.). Ne-au taxat pe noi ca să încaseze ei. Nu mi se pare corectă nici energia verde. Aia să fie complementară, dar nu ceva de bază. Termocentralele trebuie să producă și Gorjul ar trebui să beneficieze mai mult decât oricare județ de energie electrică”, e de părere o pensionară care a lucrat în minerit la o unitate de cazare de la Rovinari. 

Drumul spre sfârșitul Revoluției Industriale în România e pavat cu huiduieli. Însă tranziția justă spre energiile regenerabile a început în județul Gorj. Pe lângă panourile primăriei din Roșia de Amaradia, au fost create mici parcuri fotovoltaice la Bustuchin, iar planuri sunt pentru localitățile Runcu și Novaci, dar și pentru Spitalul Județean Târgu Jiu. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro