Putine teme – poate doar cacealmaua cu asa-zisa reducere a cheltu- ielilor de termoficare si asumarea, de RADET, a pierderilor din retea – sa preocupe opinia publica mai mult decat starea de faliment a sistemului de ocrotire a sanatatii. Farmaciile refuza sa mai elibereze medicamente gratuite si compensate. Furnizorii de medicamente ameninta ca, daca nu-si primesc banii, opresc productia. Spitalele sunt in situatia de a nu mai avea materiale sanitare si medicamente de stricta necesitate, vitale pentru multi pacienti. Angajatorii si salariatii platesc lunar de se spetesc, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate primeste banii, „independenta” ei a fost subsumata autoritatii ministeriale, dar sumele tot nu ajung unde trebuie. Este schita de portret cea mai sumara, oricum blanda, a unui sistem haotic si realmente la pamant. Pe fondul acesta, cunoscut si resimtit de toata lumea, Camera Deputatilor a respins, prin masina de vot a Puterii, motiunea „Sanatatea”. Cum bine se stie, aprobarea ei nu insemna caderea Guvernului, ci doar recunoasterea obligatorie, cel putin din bun-simt, a unei stari de fapt si o avertizare a celor responsabili, in primul rand a ministrului sanatatii. Poate ca ar fi dat populatiei senzatia ca, totusi, „cuiva ii pasa”. Respingand motiunea, deputatii majoritari au demonstrat ca ori sunt rupti de realitate, ori o sfideaza. Ca si ministrul Daniela Bartos, care i-a indemnat pe putinii alesi nemultumiti pe fata de activitatea sa si a institutiei sale „sa creasca ei natalitatea”. Asa le trebuie.