Cum „gaura” din damigeană a fost observată până la urmă, păgubaşul rămas cu buza umflată şi ţoiurile goale a dat fuga, într-un suflet, la poliţiştii din comună şi le-a spus tărăşenia. În scurt timp, oamenii legii au lămurit misterul dispariţiei licorii bahice şi l-au dibuit pe hoţ. Prins cu mâţa-n sac, sau mai bine zis, cu ţuica altuia-n clondirul său, omul a recunoscut furăciunea în faţa judiciariştilor hunedoreni şi a mărturisit, cu mâna pe inima sa de consumator, că atât de bună a fost băutura pe care o făcuse consăteanul său încât nu s-a putut abţine să nu sară gardul în ograda lui şi să-i fure, încet-încet, toată ţuica. Acum, că lângă butoiul buclucaş cu ţuică a găsit şi 50 de lei, ăsta i-a fost norocul, a explicat hoţul de ce a pus mâna şi pe banii care nu-i aparţineau. Acum, banii şi licoarea furate s-ar putea să-l bage niţel la zdup pe hoţul iubitor de ţuică de prune.