Şi-a plâns copila moartă până i-au secat lacrimile

Capela de la Cimitirul Militar Ghencea 3, acolo unde a fost depus trupul neînsufleţit al Aureliei, a fost mult prea mică pentru oamenii care au venit să-şi ia rămas bun de la tânăra al cărei avânt în tainele medicinei militare a fost întrerupt mult prea devreme.
Obişnuită să aibă mai tot timpul în preajma sa medici de la care avea mereu câte ceva de învăţat, acum, lângă corpul neînsufleţit, acoperit cu veşminte militare au stat ostaşii care i-au dat onorul aşa cum se cuvine în cazul unui erou – cu salve de armă acompaniate de imnul naţional al României.
Nici compasiunea, nici suportul emoţional primit din partea oamenilor simpli, care, în mare parte, nici n-au cunoscut-o pe Aurelia, n-au putut să aline durerea rudelor acesteia, care au condus-o pe ultimul drum cu lacrimile şiroind neîncetat pe obraji.
După atâta plâns, mama studentei a asistat împietrită de durere la înmormântarea fiicei sale. N-a mai avut nici măcar lacrimi să-şi plângă copila…
Fotografii: Gabriel Pătruţ

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 121

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro