«Şi-a tras» gard din 42.000 de capace de PET-uri şi vrea în Cartea Recordurilor! FOTO

“Nea Chirilă, hai, bre, la câmp, că s-a făcut buruiana cât porumbul, sau iar îţi numeri dopurile?” Câţiva bărbaţi, ducând leneş pe spate nişte sape, se îndreaptă agale către marginea satului. În dreptul unui gard viu colorat, realizat numai din capace de sticle din plastic, bărbatul le zâmbeşte superior.
“Să vedem, când o să intru în Cartea Recordurilor, dacă o să mai râdeţi!”. Sătenii se îndreaptă spre câmp. E menirea lor pe lumea asta să lucreze pământul. Seara, când ajung acasă, se aşază pe prispa casei şi gustă un păhărel de ţuică.
Nu au timp să viseze. În tot firescul satului, Alexandru Chirilă iese din tiparele impuse din tată-n fiu. În urmă cu şapte ani, s-a hotărât să facă ceva deosebit. Să ducă numele locului în lume. Să se audă şi de ei în America.
Şi pentru că mândria ţăranului este gardul din jurul casei, a decis să realizeze unul ieşit din comun. Un gard din dopuri.

Poarta ogrăzii, din brichete

Umbla pe la groapă de gunoi şi strângea fiecare sticlă. Ajunsese să meargă pe drum şi să caute cu privirea prin toate şanţurile după bidoane din plastic. Mai în glumă, mai în serios, sătenii îl ajutau şi ei cu câte o sticlă goală.
“Ia-o, bre, şi pe asta, că interiorul l-am băut eu”. Şi, uite aşa, azi un dop, mâine altul, gardul a început să prindă contur. Sătenii veneau şi se cruceau în faţa minunăţiei, pufnind invidioşi. “Ia uite, bă, la asta… ce gard are!”.
Chirilă a reuşit să strângă 42.000 de capace şi să-şi construiască un gard cum nu s-a mai văzut în Ţara Moldovei.
“Gardul are o lungime de 20 de metri şi o înălţime de doi metri”, ne-a spus mândru bărbatul. A dat sfoară-n ţară şi aşteaptă, în fiecare zi, să vină americanii, să-l bage în Cartea Recordurilor.
Şi pentru că arta nu-i dă pace artistului, ci îi macină existenţa, omul nostru nu s-a oprit aici. A mai făcut un gard din sticle din plastic şi o poartă la ograda găinilor din… brichete. La cârciuma din sat, apune uşor soarele.
Bărbaţii stau în faţa unei sticle cu bere. Golesc cu nesaţ recipientul, dar nu-l mai aruncă la gunoi, îl pun deoparte. Mai ştii, poate vin americanii şi nu mai trebuie să muncească nici ei. Conţinutul, la ei, sticla, la nea Chirilă. Într- un final, sacrificiul nu e prea mare.
foto: Gabriel Pătruţ

Recomandări

Ioana Tănase, femeia care a călătorit singură cu motocicleta, din România până în Mongolia: „Țipam și plângeam de fericire, într-un peisaj de vis”

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro