Nu sunt recunoscute de ţara în care se află şi nu au o existenţă legală, însă „micronaţiunile”, aşa cum au fost denumite de cei care au studiat „fenomenul”, şi-au autoproclamat independenţa şi au propriile drapele, monede şi frontiere. Unii i-au considerat nebuni pe făuritorii lor, în timp ce alţii i-au acceptat drept conducători. Deşi par o glumă, astfel de „ţărişoare” formate dintr-o mână de oameni există peste tot în lume şi sunt luate foarte în serios de constituenţii lor.

Principatul Hutt River (Australia)

Fermierul Leonard George Casley (83 de ani) şi asociaţii săi au autodeclarat separarea proprietăţilor lor de 75 de kilometri pătraţi de teren agricol, din vestul Australiei, de restul statului. Motivul – nemulţumirea faţă de preţul grâului impus de guvernul australian. A luat astfel naştere principatul Hutt River, iar Casley s-a autoproclamat prinţul Leonard, însă guvernul australian nu-i recunoaşte suveranitatea. Principatul are monedă naţională, steag şi aproximativ 20 de rezidenţi. Capitala „ţării” se numeşte Nain, iar moneda este dolarul Hutt River (0,6 euro).

Sealand (Anglia)

Localizat în Marea Nordului, la 10 kilometri de coasta Angliei, statul Sealand este, de fapt, un vechi fort militar construit în al Doilea Război Mondial. În 1967, fostul maior englez Paddy Roy Bates (foto) a ocupat formal insula împreună cu familia sa, declarând fortul Roughs propria ţară, la sfatul câtorva avocaţi. El şi-a luat titlul de prinţ, iar soţiei sale i-a dat rangul de prinţesă. În 1975, Bates realizează un drapel, timbre şi monede naţionale fabricate din metale preţioase, numite dolari Sealand şi echivalente cu un dolar american (0,7 euro). Statul are 550 de metri pătraţi şi 20 de rezidenţi permanenţi.

Imperiul Copeman (Anglia)

În 2004, Nick Copeman, un şomer în vârstă de 25 de ani din Anglia, a mers la un interviu pentru o slujbă călare pe un cal şi purtând o coroană. Întâlnirea a fost un eşec, însă atunci i-a venit ideea să-şi constituie propriul imperiu „Monarhia din caravană”. Teritoriul imperiului – rulota lui Nick, iar programul de guvernare – inventarea unei mărci de chips-uri. Cei care vor să devină supuşii lui Copeman trebuie să îndeplinească nişte condiţii, pe care fondatorul statului le ia cât se poate de în serios: să cumpere cartea „imperială”, scrisă de Nick, şi un hamburger de la KFC, pe care să îl mănânce în timp ce ascultă imnul Zadok The Priest. Nick nu şi-a făcut monedă proprie.

Ladonia (Suedia)

În 1980, Lars Vilks, un artist suedez, îşi expunea două sculpturi din lemn pe o stâncă într-o rezervaţie naturală din sudul ţării, în semn de protest faţă de autorităţi. În 1996, Vilks declară suprafaţa de un kilometru pătrat pe care se aflau lucrările drept stat, pe care îl denumeşte Ladonia.

Moneda naţională se numeşte ortug şi e echivalentă cu 10 coroane suedeze (0,91 euro). Guvernul a încercat, de-a lungul timpului, să demoleze mica “ţară”, însă locul e greu accesibil pentru o astfel de operaţiune. După ce s-a dus vestea acestui mic stat, trei mii de pakistanezi au cerut viză, în 2002, crezând că pot veni să locuiască aici.

Atlantium (Australia)

Australianul George Cruikshank este conducătorul unui “teritoriu independent”, aflat chiar în apartamentul său de 60 de metri pătraţi, dintr-o suburbie a oraşului Sydney.

Cunoscut sub titulatura de Majestatea Sa Imperială, George al II-lea conduce Imperiul Atlantium, fondat în 1981 de tatăl său, care dorea să demonstreze că în lumea modernă nu mai e nevoie de graniţele geografice.

Limba oficială a imperiului este latina, iar steagul statului e asemănător cu cel al ţării noastre, având culorile roşu, galben şi albastru, dar mai deschis.

Moneda, numită imperial soldius, este echivalentă dolarului american (0,7 euro). Peste 10.000 de oameni din întreaga lume deţin cetăţenie de atlantiumian.

 
 

Urmărește-ne pe Google News