Comentează
Fotografii de Marius Sabău
„Galbenă gutuie, dulce-amăruie / Lampă la fereastră, toată viața noastră”, un refren de Adrian Păunescu cântat în colinda omonimă, se lipește ca un tapet pe imaginea de iarnă a unei case din inima Moldovei.
Pentru că, ieșind nu mult din drumul Bacău – Focșani, singurul obiect care amintește de un bec în casa unei familii numeroase este, la fel ca-n poezie, gutuia.
La Cleja, într-o locuință mai mică de 50 de metri pătrați, trăiesc, fără curent de 7 ani, de când s-a ridicat clădirea, 8 persoane. Cu mezinul având doar un an și jumătate!
N-a rezistat în Italia
Pe capul familiei îl cheamă Gheorghe Jușca. E bine legat, pare un profesor de culturism venit să zugrăvească o anexă de la țară în care să depoziteze obiecte de care nu mai are nevoie în sufragerie. Însă băcăuanul zdravăn, cu cizme verzi de cauciuc, trage tare doar pentru soție și cei 7 copii. „Da, sunt 7”, povestește Gheorghe. „Cel mai mare e plecat la muncă, în Italia”.
Bărbatul își aliniază copiii în sufrageria-dormitor-bucătărie, toate încăperile în unu, și mai pipăie căciulițele lăsate la uscat pe o sfoară de deasupra plitei.
„Eu mai lucrez în construcții. Prind câte o lucrare aici, o lucrare dincolo. Am încercat să merg și eu tot în străinătate, «pe Italia», dar nu am rezistat decât 3 săptămâni. Familia avea nevoie de mine aici”.
8 oameni și două pisici în 50 mp
Modest, nu e genul care să își deplângă soarta, are o singură dorință din viitorul apropiat. Că e el, plastic, Crăciunul, că e anul nou, că e primăvara. „Curent electric”. Două cuvinte care lasă o liniște de poză veche peste căminul din Cleja, poză veche la care stau, nemișcați, 8 oameni, o mâță plictisită și un pui de pisică roșcovan.
Nu se face o singură poză. Se fac mai multe. Și-n poze se văd și singurele ornamente din casă, aduse de copii de la „lucru manual”, și icoanele care acoperă zugrăveala afumată, și cuiele bătute în BCA pe care sunt agățate foarfeci, sacoșe și răzători.
Plus imaginea de afară.
Lămpașul și lumânarea
Afară, dincolo de o anexă acoperită de porumb și rude de lemn, se întind case branșate la curent. La 200 de metri de casa familiei Jușca e biserica. Puțin mai departe e școala. Școala la care merg copiii mai mari. Da, se vede și școala. Se vede chiar și primăria. Și fire. Multe fire.
Dincolo de fire, urcând, e lămpașul. Și lumânarea. Care, ca în „Frumoasa și Bestia”, încă au viață la Cleja, fără să fie nevoie de vrăjile din animație.
Și, pentru că nu cred în vrăji, Gheorghe Jușca și copiii lui așteaptă, sfioși, să renunțe la ele. Și să fie legați de sat și altfel decât prin priviri.