Comentează- „Dacă am devenit sensibili peste noapte, de ce nu acoperim și cimitirele?”, se întreabă patronul unei firme de pompe funebre din Alexandria;
- „Am fost chemați la primărie și-au spus că e mai frumos să nu mai fie expus afară. Că e ceva urât pentru oraș”, își amintește Paulina, 72 de ani.
- O Hotărâre de Guvern din 2016 prevede ca spațiile comerciale de pompe funebre „să aibă o suprafață de minimum 30 mp, cu o zonă de primire a clienților și spațiu de prezentare a produselor”, dar fiecare Consiliu Local poate decide sub ce reguli se vor comercializa articolele funerare în oraș, așa cum au făcut cei din Alexandria.
- La oraș, „vrem să uităm un pic de moarte; nu ne dorim să o vedem”, spune și antropologul Radu Umbreș.
Dacă mergi la pas prin centrul Alexandriei, magazinele care vând sicrie și coroane sunt peste tot „precum ciupercile”, spune proprietara unei firme de pompe funebre, afacere pe care o are de peste 30 de ani.
De mai bine de un an, oamenii nu mai au voie să-și expună marfa în fața magazinului. Au fost obligați să pună autocolant pe ferestre, să nu se mai vadă înăuntru. Nu mai au voie nici să deseneze un sicriu sau o coroană pe geam, doar crucile mai sunt permise și câteva cuvinte. Coșciug, tron, sicriu.
„Avem voie să comercializăm, dar, dacă eu pun sicrie înăuntru, trebuie să scriu că avem sicrie. Nu am voie să desenez un sicriu sau o coroană pe geam”, spune Ioana, proprietara unei astfel de afaceri.
Femeia se ocupă doar cu coroane și lumânări, iar soțul are, la o ușă distanță, o afacere cu chei.
Înainte de pandemie, Ioana comercializa și flori. „Ne axăm pe ce merge, ce să facem? Nu mai sunt școli deschise, la spital n-ai cum să duci o floare la medic”, explică femeia de ce a renunțat la florărie.
Ioana spune că au la fel de mulți clienți, pentru că lumea îi cunoaște deja: „Eu de când mă știu, de la 15 ani fac asta. Părinții mei au fost florari și noi am preluat”.
„Era prea morbid”
Mai au și dreptate oamenii care s-au plâns. De exemplu, în piața centrală, jumătate sunt fructe, jumătate – flori. Și era ca un fel de cimitir.
Soțul Ioanei explică:
„Era prea morbid și incomoda lumea care trecea pe trotuar. Să nu mai fie vizibile toate însemnele și să nu se vadă în interiorul magazinelor care vând așa ceva (n.r. – magazinele de pompe funebre)”, declară pentru Libertatea Vîrvan Liliana, de la primăria din Alexandria.
Ce spun cei de la pompe funebre
Unii dintre comercianții articolelor funerare admit că existau și afaceri care expuneau 10-15 sicrie în fața magazinului. Dar cei mai mulți spun că expunerea sicrielor era oricum în dezinteresul lor.
„Noi nu expuneam afară decât o coroană din asta artificială, pe geam. Nu ai cum să expui sicriul afară, ăla e obiect să-l scoți afară? Se deteriorează de la soare, de la ploaie, de la vânt, n-ai cum să-l lași așa afară”, explică o altă femeie, care dorește să rămână anonimă.
„Nouă ne convenea, măcar câte o floare să mai scoatem afară. Scoteam afară doar un capac, care era vechi mereu. Se vedea marfa, așa, ce se vede, și cu geamurile fumurii, cine mai vede înăuntru? Mai țin ușa deschisă vara. Cum să stau vara închisă aici, zici că suntem băgați în cavou! Eu am clienții mei, din ‘81. Făceam și flori de nuntă, dar nu mai fac, că nu-mi convine de preț. E mai bine cu coroane și cu sicrie”, spune Viorica, o femeie de 62 de ani care se ocupă singură de afacerea ei.
„O să mor și eu”
Cei care nu mai vor afișarea morții la fiecare colț prin intermediul acestor magazine nu-și doresc închiderea lor, ci doar să nu le apară atunci când nu le caută, în drumul spre lucru, de la școală sau când ies la plimbare. Viața devine mai apăsătoare când ți se amintește constant că are termen de expirare.
„Sunt un om la jumătatea vieţii, am peste 30 de ani şi am ajuns să mă gândesc: dacă am noroc, peste încă atât o să mor şi eu. Şi sicriul de pe strada mea e acolo, trec pe lângă el şi-mi vine să renunţ la tot: O să mor şi eu”, scria jurnalistul Cristian Delcea, într-un text din 2015, în care cerea autorităților să reglementeze modul de funcționare a magazinelor de pompe funebre și să ia sicriele din văzul tuturor.
Pentru că, la oraș, „vrem să uităm un pic de moarte; nu ne dorim să o vedem”, spune și antropologul Radu Umbreș pentru Libertatea. În mediul rural, tradițional, lumea e mai obișnuită cu ideea morții ca parte a unui ciclu: naștere, căsătorie, moarte și iar de la capăt.
În lumea modernă, moartea a început să devină ascunsă, murim singuri, murim în spital, murim în azile de bătrâni, murim departe de ochii celorlalți. Orașul e construit în jurul acestei imagini a vitalității, a vieții. În lumea modernă, timpul este mult mai liniar. La sat există și Sâmbăta morților, când toți oamenii merg în cimitir și celebrează. Oamenii care merg și aduc, practic, viața în cimitir.
Umbreș explică:
Dar excluziunea morții din spațiul public urban nu-i bucură neapărat pe toți proprietarii de afaceri cu pompe funebre. Unul dintre ei spune că a pierdut clienți pentru că „la noi, lumea e obișnuită să vadă” și negocierea se pornea din stradă. Apoi se revoltă pe decizia Consiliului Local de a ascunde sicriul din geam.
Mai există persoane mai reticente, că vezi, domne, se sperie, cine știe ce face? Atac de panică? Ce dracu îți face sicriul ăla, ce-ți face lemnul ăla?
Patroana unei afaceri cu pompe funebre:
Sfere pe care oamenii vor să le țină separate
În oraș, însă, sicriul pătrunde ostentativ în viața de zi cu zi a oamenilor. „În mediul urban, fiind toate lucrurile unul lângă celălalt, poți să ai un parc pus lângă un magazin de pompe funebre, lângă o grădiniță. Nu mai este spațiul așa de clar conturat și separat. Încep să se atingă anumite sfere pe care oamenii vor să le țină separate”, completează antropologul Radu Umbreș.
Acesta spune că, cel mai probabil, pentru oameni e mai ușor să știe că există un loc în care lucrurile legate de moarte sunt laolaltă, fără să fie împrăștiate prin tot orașul, la fiecare colț de stradă să dai cu nasul de un sicriu.
Cum sunt și sex-shopurile sau alte chestii care sunt cumva tabu, vrem să nu polueze simbolic alte spații.
Radu Umbreș, antropolog:
„Ne-am mai civilizat și noi”
Magazinele de pompe funebre din Alexandria sunt deschise non-stop. Dar majoritatea clienților vin în timpul zilei. Cazurile în care patronii primesc telefoane nocturne rămân izolate. „Poate să sune la două noaptea și să întrebe cât e un meniu și cam atât, la revedere”, explică un angajat de la pompe funebre.
În primul rând, contează prețul unui sicriu, dar și lemnul și dimensiunile. Tronurile din stejar sau brad cu îmbrăcăminte de satin biodegradabil încep de la 600 de lei și pot ajunge și până la câteva mii de lei. Cei care comercializează sicrie își ajută clienții să ia decizia potrivită. „Mai întâi, îi întrebăm cum arată persoana: înaltă, slabă, măruntă?”, explică proprietara unui astfel de magazin.
În ce privește coroanele, majoritatea sunt din flori artificiale. Cei care doresc flori naturale aleg mai ales crizanteme și garoafe, pentru care trebuie să dea comandă. Prețul unei coroane pleacă de la 100 de lei.
Paulina, o femeie de 72 de ani, proprietară a unei afaceri cu pompe funebre, mai departe de inima orașului, crede că decizia asta „ne-a mai civilizat un pic și pe noi”.
Adevărul e că se expuneau foarte multe „tronuri” afară și într-un fel și pentru noi era un dezavantaj că se stricau de la soare, de la ploaie. Noi expuneam capacul de la fiecare model de tron. Era o babilonie. Într-un fel, e mai liniștit și mai frumos, că pui o floare, e altceva. Era foarte urât, te duceai în parc cu un copil și erau toate sicriele și coroanele la vedere.
Paulina:
O singură firmă are autorizație de la DSP și se ocupă de morții cu Covid
„La Covid nu mă bag. De ce, pentru bani, să-mi periclitez sănătatea? Sărac și curat, așa e mai bine”, spune patroana unei firme de pompe funebre din Alexandria.
„Oamenii nu ne găsesc mai greu, din contră, am avut mai mulți clienți în ultimul an, tocmai pentru că suntem singura firmă autorizată din oraș pentru morții de COVID. Și am avut și zile cu doi decedați pe zi. Mergem îmbrăcați special, cu combinezoane”, explică Nicușor, unul dintre angajații firmei cu autorizație de la DSP.
Firma la care lucrează oferă servicii complete: îmbălsămare, transport, meniu pomană. Bărbatul scoate un telefon din buzunar, să ne arate calitatea îmbălsămării prin două poze cu un bărbat decedat. Înainte și după. „Să meargă oamenii cu drag la înmormântare, mortul să arate cum arăta înainte. Pentru clienți contează calitatea, să nu aibă dureri de cap”, spune Nicușor din magazinul care miroase a zambile de la niște bețișoare parfumate.
Cu sicriele în interior și cu autocolant pe geamuri, în Alexandria încă există în jur de 10 firme de pompe funebre, iar în fața unora dintre ele, câte o plăcuță de marmură, sicrie desenate lângă numele firmei ori câteva coronițe cu flori trădează ce e în interior. Când a fost dată legea, existau 12, notează Hotnews,într-un oraș de aproape 50.000 de locuitori.
„Poate că e competiția dintre ele. Încercând fiecare să-și vândă mai bine produsul, au ajuns să vândă un pic prea bine moartea”, crede Umbreș.