Libertatea: Mama,
spuneai, a fost cea care te-a inspirat să devii chef. La ce vârstă ai început să
faci experiemente în bucătărie?
Silviu Chelaru: Da, de la mama am furat meserie și pasiunea pentru bucătărie. Am fost un norocos, aș putea spune. La mine acasă, mâncarea a fost tot timpul gustoasă. Voi purta mereu în gând gustul copilăriei și mâncarea mamei, oriunde mă va duce viața. La 7 ani am început să mă joc în bucătărie și un an mai târziu găteam singur.
Primul job: într-o galerie de artă
– Ea te-a încurajat
să faci din acest hobby o meserie?
– Nu neapărat. Ca orice mamă, cred că m-ar fi
încurajat în orice meserie aș fi ales să fac. Nu cred că auzim de mame care să
le spună copiilor să nu facă un anumit lucru. Cel puțin mie nu mi-a dictat ce să
fac. M-a sprijinit, m-a educat și mi-a ghidat pașii așa cum a știut ea mai
bine. Și cred că a făcut-o bine.
– Spre ce
facultate te-ai îndreptat?
– Studii de securitate, în Cluj, dar nu am
terminat. M-am dedicat exclusiv bucătăriei și nu am mai putut continua.
– Care a fost
primul job în domeniu?
– O perioadă, am lucrat la o galerie de artă, iar de prin 2007-2008, am lucrat în bucătărie part-time.
În Anglia, a lucrat într-un restaurant cu o
stea Michelin
– După câți ani
de muncă în domeniu ai fost luat în serios, iar preparatele tale au făcut senzație?
– Pentru unii, bucătăria poate părea ceva simplu, dar nu e chiar așa, cel puțin pentru cei care își doresc să facă mai mult de atât. Mulți mi-au spus că nu e o meserie de viitor, din cauza ideii preconcepute despre ceea ce înseamnă să fii bucătar. Eu încerc să schimb această mentalitate și în momentul de față. Am muncit ani de zile, m-a ambiționat foarte mult și participarea la „MasterChef”. În primul rând, am conștientizat ce vreau cu adevărat de la mine și am început să îmi doresc și mai mult. Atunci am realizat cu adevărat că sunt făcut pentru această meserie. Am plecat în Anglia, unde am lucrat timp de un an la un restaurant cu o stea Michelin. Mi-am dorit să acumulez cât mai multe informații, secrete și să mă perfecționez. Știam de atunci că voi deschide un restaurant și trebuia să fiu pregătit cât mai bine în sensul acesta. Pe lângă pasiune, bucătăria înseamnă multe ore dedicate, rețete gândite, dar și creativitate. Consider că și astăzi lucrez în continuare pentru a-mi spune cuvântul.
– Cum a fost
experiența din Anglia?
– Plăcută, interesantă și revelatoare.
– Dar din punct de vedere financiar?
– Nu am plecat să mă îmbogățesc, am plecat să îmi fac o idee despre ce fel de om sunt eu și care îmi sunt limitele. Am plecat să învăț de la cei mai buni. Banii pe care i-am câștigat au mers pe chirie și transport.
– Ai avut ocazia
să gătești special pentru vreo vedetă?
– Nu. Și până la urmă, clientul este client,
nu poți face diferențe în domeniul ăsta. Când ești în bucătărie, ești
concentrat să dai tot ce e mai bun din tine pentru a face un preparat astfel
încât clientul să fie mulțumit și să vină și data viitoare la tine. Mă implic
la fel de mult și pun aceeași pasiune când gătesc, indiferent de persoana care-mi
trece pragul.
– Înainte de a începe
efectiv să lucrezi, ai vreun ritual anume? Ți-ai impus vreo regulă de la care
nu te abați?
– Întotdeauna, dar întotdeauna, regula de aur
în bucătărie – și cred că nu e numai cazul meu: te speli pe mâini. Apoi… să îți
faci treaba cât mai bine și să nu te oprești din muncă.
– În 2014 ai fost concurent la “MasterChef”. Cum ai primit propunerea de a trece de cealaltă parte a
baricadei?
– Cu foarte mari emoții. Am realizat că munca mea nu a fost în zadar. Prezența mea în juriul „MasterChef” nu este doar o recunoaștere a tuturor eforturilor mele și un motiv de mândrie, e și o responsabilitate, o provocare în plus, pe care mi-o asum cu mult entuziasm și cu seriozitate.
Acum are
propriul restaurant. «A fost construit
de mine și de tatăl meu»
– Vei fi sever sau îngăduitor cu concurenții?
– În general, reacționez așa cum simt, laud când trebuie să laud, spun că nu-i bine atunci când consider acest lucru. Noi punctăm preparatul și felul în care este executat și ne vom da seama cu ușurință cine merită să intre în bucătăria „MasterChef”. Ca un sfat pentru concurenți: să gătească fără să facă compromisuri. Spre exemplu, eu nu țin cont de regulile altora când gătesc, doar de ale mele. Iar câștigătorul “MasterChef” trebuie să fie acela care începe revoluția în bucătărie.
– Acum ai
propriul restaurant. Ce sacrificii ai făcut pentru a-ți îndeplini acest vis?
– Da, am restaurantul meu. Nu a fost ușor și
nici acum nu este ușor. Sacrificii am făcut multe, iar prietenii mei nici nu
mai știu cum arăt. Mi-am petrecut multe zile și nopți acolo. Am trecut prin
multe încercări și încă trec.
– În cât timp
anticipezi că-ți vei recupera investiția?
– Nu știu. Nu îți garantează nimeni succesul
atunci când te implici într-o afacere. Tot ce pot să spun este că am riscat tot
și nu îmi pare rău. Eu aici am investit cam tot. Timp, răbdare, energie, nervi.
Cam tot ce dai și unui copil mic. Nu a fost o chestie ușoară. S-a muncit. Restaurantul
a fost construit de mine și de tatăl meu.